Nu știu cum facem, dar ne tot întoarcem la Jack Gyllenhaal. Păi ce să fac, dacă el reușește mereu să-și aleagă roluri de compoziție, în filme bune? Ultima performanță o face în pielea unui proaspăt văduv, preocupat mai mult de faptul că un automat cu dulciuri nu i-a eliberat produsul plătit decât de dispariția bruscă a soției sale. La un moment dat, chiar și el începe să se întrebe de ce e așa detașat. N-a iubit-o? Sau e un impotent emoțional? Și începe un lung, straniu și, pe alocuri, dureros proces de demolare a propriei vieți, pentru a ajunge la sursa problemei. Asta deși aceeași abordare a defecțiunii unui frigider nu i-a adus succesul.
Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
Ai un comentariu de făcut? Be my guest!
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:
[fbcomments]
Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:
Toate opiniile exprimate aici au caracter personal, nu implică și nu pot fi asociate sub nicio formă cu funcția publică deținută de mine sau instituția în care îmi desfășor activitatea!
*
Preluarea unui articol este permisă în limita a 200 de cuvinte și, obligatoriu, cu menționarea autorului și cu link bine definit către postarea originală!