scoate banu’! salvează-l pe mutu

Breaking news (desigur!): Mutu trebuie (până la urmă) să plătească 17 milioane de euro clubului Chelsea! Şi pentru ce? Pentru o amărâtă de cocaină trasă pe nas? Ce, e singurul? Şi ce, în fond, era în timpul lui liber, nu pe teren! Nu s-a oprit în faţa porţii adverse ca să-şi lingă dosul palmei de puţin praf alb. Atunci da, era un motiv să te superi pe el. Şi nici atunci nu merita aşa o pedeapsă, mai ales dacă, după aceea, dădea gol!

Sunt convins că mulţi gândesc aşa. Acum câţiva ani, după primul verdict dat în cazul drogurilor, au fost oameni care au trecut la mobilizarea publică a celorlalţi pentru strângerea de bani. Şi acum se vor găsi miloşi care să vrea ca naţiunea să facă un efort pentru a-i  salva starului stilul de viaţă la care salivează mulţi. Problema e că bani se pot strânge. Neuroni însă, chiar presupunând că ar avea cineva de dat, nu se pot dona, nici măcar pentru o cauză nobilă.

Pentru că evenimentul n-a fost un accident. N-a fost rezultatul unei “nebunii” temporare, a unei greşeli infantile. Ci s-a înscris perfect în lungul şir de derapaje ultramediatizate, privite cu prea multă îngăduinţă de jurnalişti, fani, colegi, şefi: beţii, prostituate, bătăi! A întregit portretul unui puşti care s-a trezit peste noapte cu avere şi faimă. Căruia i se permitea orice şi i se ierta totul, în contul talentului său. De care mulţi au avut nevoie pentru a-şi alimenta rarele momente de mândrie naţională. Sau conturile bancare. Oamenii cu caractere slabe şi a căror minte nu e obişnuită să privească în perspectivă, ajung rapid să creadă că li se cuvine totul şi că, evident, lor nu li se poate întâmpla nimic rău, orice-ar face. Mai mult, nu te astâmperi nici când viaţa şi propriile-ţi slăbiciuni te trag de mânecă şi te avertizează că o iei razna. Sigur, nu te-a mai prins nimeni cu cocaină. Dar continui să umpli primele pagini ale tabloidelor cu aventurile tale, deşănţările tale bahice şi pumnii pe care îi împarţi cu generozitate celor care nu-ţi plac. Cu maşinile tale, cu vertu-urile tale, cu tatuajele tale tribale. Mai puţin cu reuşitele tale fotbalistice, din ce în ce mai rare.

Poate e şi un lucru bun în toată povestea asta (deşi nu pentru Mutu, desigur). Din modelul de succes – bani, glorie, femei, automobile scumpe şi telefoane de aur – la care mulţi copii (şi adulţi) visează, s-ar putea transforma într-un semnal de alarmă pentru cei care, ca şi el, consideră că viaţa e destinată doar satisfacerii celor mai viscerale nevoi. Unii vor înţelege, poate (sper), că, dacă-ţi baţi joc de ce ai (ce ai primit de la natură sau ai câştigat prin muncă), va veni o zi în care vei pierde. Mult!

Şi poate că e, totuşi, un breaking news. Un eveniment! Un lucru ce ar trebui să se întâmple mai des: mai devreme sau mai târziu să plătim toţi pentru inconştienţele noastre, pentru exagerările noastre, pentru dezinteresul nostru pentru valori.

Categorii: specimene şi mentalităţi, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to herrad Cancel reply


    1. Da, nu-mi pot stapani lacrimile de mila lui, dar cand se falea cu toate masinile, femeile, barurile, bataile, cui i s-a plans? Mai am prea mult, hai sa va dau si voua. Poate ca intr-adevar este o lume pe care nu o cunosc, poate ca asa functioneaza pe acolo treburile astea, nu am habar, personal chiar nu-mi pasa, dar deloc. Sunt cauze reale pentru care ar trebuie donati bani. Ne pierdem timpul pentru asa zisul simbol national. Asa ceva….. greu ….de dus natiune.

    2. Aparitia acelui “grup de initiativa” dispus sa strângă € peste € ca să salveze un ratat arată cât de adânc înrădăcinată la noi este boala lăcomiei combinată cu prostia;
      Cât despre Mutu, el a fost şi va rămâne un simplu fotbalist, dar niciodată “un sportiv” în sensul accepţiunii clasice a termenului.

    3. daca altii mai mari ca Maradona au platit, sa plateasca si el. si ideile astea cu stransul bani pentru Mutu, cu tot respectul fata de tine, mi se par 0. sa se faca chestii d-astea cu oameni care chiar au nevoie, bolnavi, amarati, nu cu unul care toata viata lui nu a avut respect fata de nimeni, nici macar fata de talentul lui.

      1. Cred ca ti-a scapat ironia mea la adresa celor care vor sa stranga bani pentru mutu. De altfel, postarea mea e mai mult pentru genul acela de personaje decat pentru “sportivi” ca mutu…