părerea mea – violul şi medierea, regionalizarea, timbrul de mediu

Violul şi medierea – Pentru cei care n-au aflat, printre infracţiunile care pot fi “negociate” între făptaş şi păgubit/victimă s-a strecurat în lege şi violul. Ceea ce e o tâmpenie… În primul rând că violul nu e o infracţiune oarecare. E un atentat la onoarea, demnitatea şi sănătatea psihică ale unei persoane şi lasă urme mult, mult mai adânci decât o înşelătorie sau un furt. Sigur că, de prea multe ori, cazul nu mai ajunge în instanţă pentru că victima, de ruşine, presată/ameninţată de agresor sau chiar pentru a obţine o sumă sigură, fără să mai treacă prin tribunal, cade la înţelegere cu cel care i-a făcut rău şi-şi retrage plângerea.

Dar instituţionalizarea acestei practici, anormale din start,  nu face decât s-o legitimizeze. Ceea ce sigur nu va folosi viitoarei victime a aceluişi individ. Pentru că, hai să fim serioşi, un violator e un om cu probleme psihice majore, nu cu un set viciat de valori, reparabil prin reeducare corecţională. Probleme care nu se rezolvă cu statul după gratii, cu atât mai puţin cu o mediere paşnică. Ci cu tratament psihiatric îndelungat în unităţi de încarcerare. Şi, la recidivă, cu castrarea chimică. În cazul pedofililor, aceasta poate fi operată de la prima agresiune.

Regionalizarea – deşi a fost politizată aiurea şi a fost transformată în subiect de dispută între fosta putere şi fosta opoziţie, e o măsură firească de descentralizare a unui stat care n-a scăpat încă de reflexele unui sistem comunist care controla totul de la Bucureşti, fără să ţină cont, uneori, de specificul unor zone. Dar eu aş merge până la capăt şi aş desfiinţa judeţele. Da, ştiu, sunt organizări tradiţionale, dar ele nu se mai justifică deloc. Vor fi doar nişte intermediari birocraţi între regiune şi comunitatea locală. Adică o altă sursă de corupţie, cheltuieli, trafic de influenţă. Aşa cum e gândită acum, regionalizarea (pe care o s-o facem pe grabă, că suntem presaţi de UE) nu face decât să adauge o altă plapumă peste cele sub care se sufocă omul obişnuit care interacţionează cu statul şi reprezentanţii ei. Şi, desigur, va oferi de mâncare şi surse de îmbogăţire altor şi altor activişti ai fiecări puteri care va conduce Romoânia.

Timbrul de mediu – Încep prin a spune că sunt de acord, în principiu, cu el. La cât poluăm noi, cei cu maşini, e anormal să ne aşteptăm ca altcineva să plătească pentru mizeria lăsată în urmă în natură. Dar, aşa cum e gândit acum, ca o taxă plătibilă la cumpărarea maşinii, nu e decât un bir stupid, artificial şi care nu-şi atinge scopul. Acela de a aduna bani pentru depoluare. Pentru că iei aceiaşi bani pentru o maşină care va merge 3 ani şi una care va circula, poate, 10 ani. Chiar dacă au plecat de la aceeaşi vechime şi emisie de CO2. N-ar fi mai firesc să plătească şoferii câte o taxă odată la doi ani de funcţionare a maşinii, stabilită în funcţie strict de emisii? Care să fie verificate odată cu facerea I.T.P. – ului, ca să nu-şi piardă omul timpul de două ori? În felul acesta, proprietarii nu vor fi nevoiţi să dea o sumă semnificativă, o dată, la cumpărare, iar statul va încasa constant bani buni la buget.

Alte păreri, aici.

***

Dacă vrei, poţi primi direct prin mail informaţii despre orice postare nouă de pe blog. Nu trebuie decât să te abonezi la newsletter (în meniul din dreapta).