oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare (13)

Ce credeţi că fac membrii celor 25.000 de familii ale unei aşezări extrem de sărace din Paraguay? Aproape toţi sunt şomeri şi cei mai mulţi îşi câştigă traiul de pe o zi pe alta, scormonind într-o imensă groapă de gunoi, de la care, de altfel, îşi trage numele şi localitatea aflată la periferia capitalei: Cateura. Aici totul e făcut din resturi: casele, mobilele din ele, chiar şi “străzile” sunt croite printre deşeuri. Ar putea părea doar una dintre multele localităţi din întreaga lume, fără viitor. Industrie, nu, turism, nu, agricultură, nici atât. Dar oamenii de aici îi au pe Favio Chavez şi pe Nicolas Gomez.

Primul e asistent social şi profesor de muzică. Pentru a-i atrage pe tineri de pe străzi, a pus bazele unei orchestre. Dar în condiţiile în care o vioară ar costa mult mai mult decît o casă din zonă, salvarea a venit tot de la… gunoi. Pe care Nicolas l-a transformat în instrumentele muzicale necesare. El spune că a trebuit să abandoneze şcoala în clasa a 5-a, pentru a munci într-o carieră de piatră. Dar dacă îi dai instrucţiunile necesare, e în stare să facă şi un elicopter. Asta poate părea uşor exagerat, dar sigur a reuşit să facă altceva: să dea o şansă copiilor din Cateura. Le-a creat din nimic viori, contrabasuri, flaute, chitare din cutii de conserve, şuruburi, bucăţi de lemn şi de plastic.

Pentru că orchestra care cântă la instrumente atât de neobişnuite a reuşit să atragă atenţia multor oameni din întreaga lume. Cu multă muncă, Favio a reuşit s-o facă să sune nu doar natural, ci chiar neaşteptat de bine. Ceea ce le-a adus o mulţime de invitaţii la festivaluri naţionale şi internaţionale. Cei douăzeci de mici muzicieni sunt încântaţi. Cei mai mulţi deja îşi doresc mai mult de la viaţă decât să recicleze materiale din groapa de gunoi a oraşului. Pentru că Favio a reuşit să le insufle încredere şi respect de sine. Şi să dea vieţii un nou înţeles.

Ascultaţi-i aici pe copiii din Cateura.

Pentru toate astea, Favio, Nicolas  şi tineri muzicieni, mă ridic în picioare în faţa voastră. Şi mi-aş dori să vă ascult pe viu!

PS. Fotografiile aparţin lui Jorge Saenz / AP. Click pe ele pentru a le vedea mari.

PPS. Dacă vrei, poţi citi aici poveştile altor oameni deosebiţi.

Categorii: Oameni
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Viorica Cancel reply


    1. Impresia pe care mi-au facut-o copiii si mentorii lor e coplesitoare.Cine nu a lucrat vreodata cu un grup de copii nu are idee ce volum imens de munca si devotament necesita realizarea unui astfel de proiect.Daca incerc sa imi exprim admiratia si respectul nu reusesc sa gasesc cuvintele care sa le exprime.Stiu doar ca cine obtine asemenea rezultate in acele conditii are,in mod cert,un suflet mare si plin de iubire.Ma inclin cu stima in fata acestor OAMENI.

    2. ramai fara cuvinte,sunt de apreciat FAVIO SI NICOLAS pt ceea ce au facut ,ei vor sa arate lumii intregi ca se poate sa ajuti si pe cei mai saraci oameni ca si ei pot sa cante si sa ne incante prin puritatea lor !!!! jos palaria .