oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare (11)

Mihai Mocean are 21 de ani şi tocmai a luat bac-ul. Nimic surprinzător, veţi spune! Da, pentru că din propoziţia anterioară lipsea ce este mai important. Mihai are sindromul Down. Adică s-a născut cu un cromozom în plus. Cine nu ştie ce-i ăla, să caute, că de-asta s-a inventat goagălul. Ceea ce, în afară de câteva caracteristici fizice evidente, provoacă deţinătorului un grad mai mic sau mai mare de retard mental. Cei mai mulţi dintre aceşti copii sunt condamnaţi la o viaţă grea, pe care o parcurg depinzând de ceilalţi. Puţini, însă, reuşesc să-şi depăşească, demni, condiţia.

E şi cazul lui Mihai, clujeanul care a refuzat să fie sclavul unei defecţiuni genetice. Când s-a născut, medicii i-au spus mamei sale că nu va fi în stare nici măcar să mănânce singur. Din fericire, aceasta era unul dintre acei părinţi care-şi asumă responsabilitatea creşterii şi educării unui copil, chiar dacă e diferit de ceilalţi. Aşa că nu l-a abandonat nici statului, să aibă grijă de el, nici obligaţiei familiale indiferente, la care sunt supuşi mulţi dintre cei care suferă de astfel de afecţiuni.

Mihai a crescut şi, deşi a spus primul cuvânt abia la 6 ani, a dovedit de mic o memorie foarte bună. Ceea ce, desigur, l-a ajutat atunci când, în sfârşit, a fost primit la o grădiniţă. A durat mult până să obţină un loc între cei “normali”, dar a luptat mult pentru asta. A citit şi-a învăţat mai mult decât ceilalţi, ca să fie acceptat între ei şi privit ca unul dintre ei. A urmat şcoala. Apoi liceul cu profil teologic, pentru că Mihai vrea să devină preot. Îi place geografia. Şi vrea să călătorească mult.

Şi, acum, a luat examenul de maturitate cu aproape 7. Fără şpagă, fără pile, fără fiţuici. Şi, aş adăuga, fără victimizări, regim special sau favoritisme. Ceea ce spune multe nu doar despre el. Ci şi despre ceilalţi. Acei aproape 50% dintre absolvenţii de clasa a 12-a, incapabili să ia 5-ul la bacalaureat. Mihai nu şi-a ales condiţia. Ei, da! Dacă i-ai spune unuia dintre aceştia că suferă de retard, ar sări, probabil la bătaie, iar părintele lui te-ar da în judecată!

“Mi-a plăcut cel mai mult că m-au apreciat toţi copiii, că am luat bacalaureatul” a mărturisit Mihai, pentru care reuşita în viaţă nu e dată de numărul de la iphone, nici de suma cheltuită într-un club de fiţe, nici funcţia lu’ tata, ci de acceptarea de către ceilalţi.

Pentru toate acestea, Mihai Mocean, mă ridic în picioare în faţa ta!

sursa: observator.tv

PS. Click pe poze, să le vedeţi mai mari!

PPS. Dacă vrei, poţi citi aici poveştile altor oameni deosebiţi.

Categorii: Oameni
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Doru R. Cancel reply


    1. Fara cuvinte ,reusita lui Mihai dovedeste ca ne putem depasi conditia fizica si boala. Oare de ce pe posturile TV gen :La Maruta, Acces Direct si toate celelalte nu se promoveaza asemenea reusite?
      Ne intoxicam cu scandaluri din lumea rommilor si a sa ziselor (vipuri,pitipoance )

    2. e cu adevarat o persoana deosebita!!!! avind in vedere boala pe care o are…..si multi adolescenti ar trebui sa i-a exemplu!!!! din pacate aceste lucruri nu sint cunoscute publicului sau sint ignorate de public!!!! BRAVO MIHAI!!!! esti un exemplu!!!! si Bravo celei care te-a crescut si educat!!!!!

    3. Felicitari pentru perseverenta si pentru caracterul frumos. In facultate , profesorul de bilologie ne-a spus ca au existat si exista si profesori universitari care au Sindrom Down . Acest fapt nu ia impiedicat sa studieze, e drept cu mai mult efort voluntar.

    4. Impresionant acest caz . Am vazut reportajul si am plans impreuna cu sotia mea . Poate va veti intreba de ce . Simplu , pentru ca soarta nu a fost tocmai blanda nici cu fiica mea , despre care am aflat la vasta de un an si jumatate ca sufera de hipoacuzie severa . Asta se intampla in 1999 , cand am inteles ca va putea comunica folosind folosind limbajul mimico gestual sau vom putea incerca o protezare si o munca de ani de zile de demutizare . Sotia mea a renuntat atunci la cariera si s-a ocupat de fiica noasta . Si am reusit , acum vorbeste , chiar daca are o pronuntie specifica , a terminat un liceu teoretic , a luat bac-ul cu peste 9 , iar anul trecut a absolvit facultatea de medicina din Constanta . Acum se pregateste pentru rezidentiat . Eu cred ca exista oameni extraordinari pe lumea asta si ma refer la parinti . Astfel de exemple ar trebui promovate mai des . felicitari mamei lui Mihai si sa-i dea putere Dumnezeu sa continue lupta cu societatea , cu mentalitatile pentru ca in mod cert va acea nevoie .