Mihai Mocean are 21 de ani şi tocmai a luat bac-ul. Nimic surprinzător, veţi spune! Da, pentru că din propoziţia anterioară lipsea ce este mai important. Mihai are sindromul Down. Adică s-a născut cu un cromozom în plus. Cine nu ştie ce-i ăla, să caute, că de-asta s-a inventat goagălul. Ceea ce, în afară de câteva caracteristici fizice evidente, provoacă deţinătorului un grad mai mic sau mai mare de retard mental. Cei mai mulţi dintre aceşti copii sunt condamnaţi la o viaţă grea, pe care o parcurg depinzând de ceilalţi. Puţini, însă, reuşesc să-şi depăşească, demni, condiţia.
E şi cazul lui Mihai, clujeanul care a refuzat să fie sclavul unei defecţiuni genetice. Când s-a născut, medicii i-au spus mamei sale că nu va fi în stare nici măcar să mănânce singur. Din fericire, aceasta era unul dintre acei părinţi care-şi asumă responsabilitatea creşterii şi educării unui copil, chiar dacă e diferit de ceilalţi. Aşa că nu l-a abandonat nici statului, să aibă grijă de el, nici obligaţiei familiale indiferente, la care sunt supuşi mulţi dintre cei care suferă de astfel de afecţiuni.
Mihai a crescut şi, deşi a spus primul cuvânt abia la 6 ani, a dovedit de mic o memorie foarte bună. Ceea ce, desigur, l-a ajutat atunci când, în sfârşit, a fost primit la o grădiniţă. A durat mult până să obţină un loc între cei “normali”, dar a luptat mult pentru asta. A citit şi-a învăţat mai mult decât ceilalţi, ca să fie acceptat între ei şi privit ca unul dintre ei. A urmat şcoala. Apoi liceul cu profil teologic, pentru că Mihai vrea să devină preot. Îi place geografia. Şi vrea să călătorească mult.
Şi, acum, a luat examenul de maturitate cu aproape 7. Fără şpagă, fără pile, fără fiţuici. Şi, aş adăuga, fără victimizări, regim special sau favoritisme. Ceea ce spune multe nu doar despre el. Ci şi despre ceilalţi. Acei aproape 50% dintre absolvenţii de clasa a 12-a, incapabili să ia 5-ul la bacalaureat. Mihai nu şi-a ales condiţia. Ei, da! Dacă i-ai spune unuia dintre aceştia că suferă de retard, ar sări, probabil la bătaie, iar părintele lui te-ar da în judecată!
“Mi-a plăcut cel mai mult că m-au apreciat toţi copiii, că am luat bacalaureatul” a mărturisit Mihai, pentru care reuşita în viaţă nu e dată de numărul de la iphone, nici de suma cheltuită într-un club de fiţe, nici funcţia lu’ tata, ci de acceptarea de către ceilalţi.
Pentru toate acestea, Mihai Mocean, mă ridic în picioare în faţa ta!
sursa: observator.tv
PS. Click pe poze, să le vedeţi mai mari!
PPS. Dacă vrei, poţi citi aici poveştile altor oameni deosebiţi.
Avem multe de invăţat de la aceşti copii,cea ce inseamnă bunătate ,toleranţă dragoste de tot ce ne inconjoară, şi ar fi bine noi societate săi primim sai ajutăm ,ei nu vor nimic de la noi , doar au nevoe pur şi simplu de susţinera noastră ,ei sunt la fel ca noi ,poate ciar şi mai buni . Bravo Mihai .