o povestioară despre rasism

Am primit pe mail o nouă povestioară drăguţă, pe care mă grăbesc să v-o împărtăşesc. E despre rasism şi are autor necunoscut. Asta pentru că, se pare, e adevărată. Oricum ar fi, merită citită.

Totul se petrece într-un avion al companiei British Airways, care efectua un zbor de la Johannesburg la Londra, la destul timp după căderea apartheidului în Africa de Sud. O doamnă de vreo 50 de ani, albă, sună nervoasă după stewardesă. Aceasta vine zâmbind şi, amabilă, aşa cum îi cere fişa postului, întreabă cu ce poate ajuta. Femeia agitată îi spune că a fost aşezată lângă un domn de culoare şi că solicită să i se dea un alt loc, pentru că ea nu acceptă să stea lângă un membru al acestei minorităţi respingătoare.

“Vă rog să vă calmaţi”, îi cere stewardesa. “Deşi nu cred că mai sunt locuri libere, mă duc să verific, să văd dacă putem face ceva în acest sens”. După câteva minute se întoarce şi-i spune nemulţumitei că, aşa cum se aştepta, nu mai e niciun scaun gol la Clasa Economică sau la Clasa Business. Dar a vorbit cu căpitanul aeronavei, care i-a spus că există unul la Clasa de Lux. Înainte ca femeia să deschidă gura, stewardesa continuă: “Este extrem de neobişnuit pentru compania noastră să permită unui călător cu bilet de clasă economică să stea la cea de lux. Dar, ţinând cont de circumstanţe, căpitanul consideră că ar fi scandalos ca un pasager să fie obligat să stea lângă cineva atât de dezgustător”.

După care, se întoarce spre domnul de culoare şi-i spune: “Stimate Domn, aş fi onorată dăcă aţi avea amabilitatea să vă luaţi bagajul de mână şi să-mi permiteţi să vă însoţesc până la locul dumneavoastră de la Clasa de Lux!”. Toţi ceilalţi călători, care până în acel moment nu ştiau ce să mai creadă, au izbucnit în aplauze furtunoase şi urale.

Categorii: poveşti cu tâlc
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to RoManeadica Cancel reply


    1. Da, e frumoasa povestea, dar daca ar fi pusa in aplicatie in toate momentele cand suntem victime ale rasismului ar fi extraordinar.

      Imi permit sa va scriu, la randu-mi fiind victima a rasisimului, iar aici nu e vorba de culoare ci de origine. Locuiesc in Franta de mai bine de 10 ani, legal, cu acte in regula, impozitul la zi, carte de rezident si tot ce-i trebuie unui cetatean strain sa fie integrat in normele statului in care a ales sa traiasca.
      Franta, tara boema, unde mai toti scriitori celebri au batut strazile inguste cu piatra cubica, unde moda si cultura sunt la ea acasa, dar unde sloganul “Liberté, égalité, fraternité” nu mai e de mult timp aplicat.
      Fata mea de 14 ani, la scoala e trimisa de colegi( printre care cei de culoare) ” dans sa maison en paille en Roumanie”( in casa de paie din Romania)-“bouffer sa polenta”( sa manance mamaliga)” putain de merde, sa race la pute sale roumaine( natie de c…e, romance de c….t etc).
      Am fost sa depun o plangere la politie si am primit un raspuns f. nostim: va rog, doamna – acestea nu sunt acuzatii grave, veniti cu ceva mai concludent. La care intreb cum ar fi?! Nu stiu, dar cuzatie e foarte slaba, aici toti francezii folosesc aceste cuvinte si nu-i nimic grav, face parte din limbaj.