Recunosc, nu m-am bucurat văzându-l azi pe fostul locatar de la Cotroceni urcând treptele de la Parchetul General, pe post de suspect. Sigur, am așteptat 10 ani să se-ntâmple asta și sper să se reia scena de multe ori în viitorul apropiat. Dar asta nu înseamnă că nu-mi dau seama că nu am motive de jubilație. Pentru că e foarte trist ce se-ntâmplă, pentru noi ca țară, pentru noi, ca populație. Răspunzând întrebării unui reporter, imundul spune că “e normal” ca un președinte să fie anchetat! Nu, nu e normal! Decât într-o țară în care ”e normal” ca cineva de teapa lui să ajungă președinte!
Se manifestă în ultima perioadă pe net, pe la televiziuni sau, pur și simplu, la coafor, un fel de orgasm colectiv la vederea cârdului de foști și actuali demnitari încolonați spre arest. Las la o parte, deocamdată, discuția serioasă care ar trebui purtată despre efectele pe termen lung pe care ceea ce se-ntâmplă acum le va avea asupra societății și modului în care cetățeanul se va raporta la aceasta, asupra felului în care vor funcționa instituțiile statului și gradului în care activitatea lor va putea fi benefică omului de pe stradă, în absența respectului și a încrederii acestuia în ele. Să ne înțelegem, toți cei care au furat, au făcut abuz de putere sau trafic de interes, au luat șpagă sau și-au promovat rudele și favoritele, trebuie să suporte rigorile legii. Dar circul televizat de acum și senzația că totul e făcut pe genunchi, de niște procurori prea zeloși, nu e motiv de satisfacție decât pentru plebea care îi aplauda cu aceeași frenezie pe cei pe care azi îi huiduie. Ceilalți știu că justiția nu se face nici la DNA, nici la televizor, ci în sala de judecată. Din păcate, se pare că publicului îi sunt suficiente sentințele date de primele două ”instanțe”
Dar să revin la episodul de azi al cărui protagonist a fost imundul. Pe care eu îl consider vinovat de lucruri mult mai grave dect cele pentru care merge acum la parchet, și, din păcate, greu cuantificabile de către justiție, oricât de obiectivă și independentă ar fi. Le-am enumerat aici și, pe zi ce trece, realitatea îmi dă dreptate. Dar, chiar și așa, doar pentru niște mărunțișuri, merită măcar umilința de a se prezenta ca un infractor de drept comun în fața procurorilor. Dar asta nu mă bucură. Ci îmi trezește un sentiment de revoltă că un astfel de individ a ajuns în poziția care i-a permis să-și bată joc de noi. Poziție pe care și-a păstrat-o 10 ani, cu ajutorul unei camarile politico-financiare, a unor magistrați foarte buni la întors privirea și a unei găști de ”jurnaliști” și ”intelectuali”. Cei mai mulți dintre aceștia au rămas activi. Și ei vor controla, într-o oarecare măsură, ceea ce se va întâmpla și în viitor, indiferent de numele celor care-i vor folosi vremelnic.
Ce se-ntâmplă cu toți acești (foști) președinți, miniștri, șefi de parchete, judecători, primari, parlamentari, spune mult mai multe despre noi (cei care, direct sau indirect, la urne sau stând acasă, i-am propulsat acolo), decât despre ei. Și-atât timp cât noi ne mulțumim, o dată la 5 sau 10 ani, cu satisfacția măruntă de a-i vedea pe cei pe care am ajuns să-i detestăm plătind într-o mică măsură pentru ceea ce au greșit, lucrurile nu se vor schimba.
Aveti dreptate. Nu stiu cu ce va putea fi acoperita falia pe care Basescu si slugile lui din presa, justitie si politica au adancit-o in societate. Practic, ne aflam intr-un fel de razboi civil, unul al surzilor, doar impuscaturile si sangele lipsesc. In aceste conditii, e greu de stabilit o cale buna de urmat, e greu sa mergem inainte. Personal, niciodata n-am fost atat de pesimist ca acum in ceea ce priveste soarta Romaniei.
SFAT
Setea și foamea îți trece
Privind la televizor
Filmul “DNA – horor”
Episod 2010!