Pentru că sunt masochist, şi mi-era dor să mai primesc nişte invective de la sensibilii şi delicaţii iubitori de animale, m-am gândit să arunc un ochi (şi-un cuvânt) proaspetei iniţiative a Consiliului local Bucureşti care încearcă să facă puţină ordine în acest haos canin din capitală, de care se plâng toţi, dar pentru care nimeni nu face nimic, aşteptând să pice din cer nişte soluţii miraculoase, pentru care să nu fie nevoit să mişte vreun deget sau să dea vreun leuţ!
Aleşii au decis că proprietarii de câini au două alternative: fie îi sterilizează, fie plătesc anual un fel de taxă, de 150 de lei. Mai mult, fiecare patruped trebuie înscris într-un registru electronic al primăriei, după ce i se implantează un microcip. Aşa cum era de aşteptat, a izbucnit isteria! Cum adică să mă oblige pe mine să-mi sterilizez câinele!?! E proprietatea mea privată, sfântă şi ocrotită în Constituţie. Lăsând la o parte aberaţia prin care o fiinţă vie este “proprietatea” alteia, nu te forţează nimeni. Nu doreşti ca animalul tău să aibă urmaşi, îl sterilizezi (gratuit!). Ai căţel cu pedigree şi vrei pui, plăteşti o taxă care să acopere atât posibilitatea de a te plictisi de ei şi de a-i abandona în spatele blocului, cât şi “accidentele” de pe străzi sau din parcuri, care se termină cu noi generaţii de maidanezi.
Oameni care cheltuie milioane de lei doar ca animalele lor de companie să mănânce mai bine decât jumătate dintre copiii Terrei, nu sunt dispuşi să dea 10 lei pe lună ca să contribuie, aşa cum e firesc, la bunul mers la cetăţii. Dacă ai casă, plăteşti taxe. Şi dacă ai maşină. Şi dacă ai deşeuri menajere. În general, plăteşti pentru orice ar putea avea impact asupra habitatului în care trăieşti. C-aşa trebuie să stea lucrurile într-o comunitate. Numai iubitorii vocali de patrupede văd lucrurile altfel. Ei nu sunt de acord cu nimic din ce-ar putea rezolva problema înmulţirii câinilor fără stăpân. Să-i omorâm, nu, că nu e creştineşte (eu spun că nu e normal, pentru că nu sunt ei de vină). Să-i strângem în adăposturi, nu, că nu au condiţii adecvate, să-i amendăm pe cei care-i hrănesc, contribuind la perpetuarea stării actuale de lucruri, nu, că… nu, să plătim taxe din care autorităţile locale să poată repara câte ceva din efectele acestei prost înţelese iubiri de animale, nu, că banii se fură şi nu se face nimic. În alte ţări, dacă nu renovezi faţada clădirii proprietate personală, din banii tăi, rişti să rămâi fără ea (fara casă, nu doar fără faţadă). La noi, dacă eşti prea ocupată să-l bârfeşti pe Suleyman, în timp ce adoratul tău Pufi trudeşte într-un tufiş la convingerea unei maidaneze că sexul e plăcut şi fără urmări, nu păţeşti nimic. Nici dacă “viţelul” tău de 50 de kilograme, care-ţi seamănă atât de mult, mânca-l-ar tata, şi căruia nu-i pui botniţă, ca să nu-i răneşti sentimentele, muşcă pe cineva, nu păţeşti nimic, decât dacă victima are timp şi bani să te fugărească prin vreo 15 tribunale. Da, da, ştiu, toţi veţi spune că nu e cazul vostru, că voi aveţi grijă, că nu vă abandonaţi câinii şi nici urmaşii lor, rezultaţi din legături morganatice, că sunteţi preocupaţi să nu-i deranjeze pe vecinii de bloc, că strângeţi excrementele de pe trotuar, într-un cuvânt, că vă asumaţi în locul lor, responsabilitatea de a-i face membri ai comunităţii… Şi, totuşi, realitatea arată cu totul altfel, dar, ca peste tot în România, nimeni nu e de vină pentru asta!
PS. Sincer, nu mă aştept ca unii să înţeleagă ce-am scris. Am obosit să explic că-mi plac animalele, chiar foarte mult, dar locul lor nu e pe străzi, şi că cei care le vor în proprietate trebuie să-şi asume nişte responsabilităţi nu doar faţă de ele, ci şi faţă de oamenii din jur. Aşa că nu vă chinuiţi prea tare să fiţi viscerali în comentarii.
Nu am contribuit niciodata la inmultirea cainilor sau pisicilor fara stapan.Cand mi-am luat un animal nu
l-am abandonat niciodata.Daca imi este mila de animale nu inseamna ca nu iubesc copiii.Nici reversul medaliei nu mi se pare corect ……am doi caini care nu pot iesi din curte,am pus un gard suplimentar ,oricum latra dar nu musca si sunt si castrati si aveam si 1-2 pisici culmea !!!!???? de cand m-am mutat la tara nici o pisica nu a trait mai mult de 1 an.Specific ca erau castrate pisicile mele,poate spre ghinionul lor au mai intrat in curtea vecinilor care nu inghit pisicile……oare nu era mai crestineste in loc sa le omoare (prin otravire)sa le alunge pur si simplu din curtea lor ?Din pacate la noi nu poti sa faci nimic legal,sa pedepsesti pe cineva pe ntru asta.Poate daca legislatia ar fi mai aspra inclusiv pentru abandon lucrurile ar merge mai bine fara sa desconsideram nici dreptul la viata al animalelor ,nu au fost create ca sa ne hraneasca pe noi,sa ne slujesca pe noi,sa ne sadisfaca fanteziile bolnave(ma refer la cei care chinuie animalele ).Educatia,respectul si civilizatia lipsesc in mare masura la noi in tara.
Perfect de acord cu punctul tau de vedere. Iubesc animala si am o catelusa pe care vreau sa o castrez.
Problema cainilor fara stapan care misuna prin toata Romania a aparut din cauza lor, a cainilor, ci din cauza noastra, a rasei “superioare” extrem de iresponsabila. Nu ne-am asuma raspunderea pentru actiunile noastre pana la capat nici sa ne picure cineva cu ceara!
Mi se pare perfect normal ca atata timp cat ai un caine si nu doresti sa il castrezi sau sterilizezi sa platesti. Pe iubitorii de animalre care nu sunt deacord cu mine ii invit sa faca o vizita la padocul de caini din orasul in care locuiesc si sa se convinga singuri ca unica solutie este oprirea inmultirii necontrolate a cainilor iar singura metoda singura este castrarea/sterilizarea.
Draga Radu, poate ca am eu o problema, insa nu reusesc nicicum sa inteleg cum o amenda aplicata celor care DETIN CAINE poate rezolva problema cainilor FARA STAPAN. Daca cineva isi imagineaza ca asta va rezolva problema cainilor vagabonzi, se inseala.Parerea mea
Poate am eu o problema, dar nu gasesc deloc fraza in care eu am afirmat asa ceva. Eu am spus doar ca proprietarii de caini trebuie sa-si asume responsabilitatea pentru impactul pe care “proprietatile” lor il au asupra habitatului, a cetatii. Sa contribuie pentru a rezolva eventualele probleme care ar putea aparea. Si care apar, din plin.
E un mod de a-i responsabiliza si, in cazul in care, asa cum se intampla des, se plictisesc de “jucaria” lor vie, si-o abandoneaza pe strada, ori aceasta e sterilizata (de teama amenzii), ori a fost platita taxa respectiva, don care se pot face diverse lucruri. ca de exemplu, luatul de pe strada a pomenitei vietati.