Suntem incorigibili. Nu există eveniment, oricât de tragic, la care plebea spectatoare şi reprezentanţii ei vocali, “jurnaliştii”, să nu comenteze, la cald, toate mărunţişurile reale sau inventate. Nimic nu ne mai poate face să tăcem, măcar pentru o clipă, unul lângă celălalt. Suntem fascinaţi de moarte, dar ţopăim greţos în jurul ei, taca-taca, taca-taca, tocând mărunt şi superficial lucruri care se cer a fi discutate la rece, cu înţelepciune şi fără parti-pris-uri politice.
Drama abia petrecută în Muntenegru nu face excepţie. 18 români au murit şi mulţi alţii sunt răniţi, câţiva chiar grav. Ce fac cei de-acasă? Mai ales “liderii lor de opinie”?
Unii se-ntreabă unde a fost preşedintele ţării, de n-a putut să iasă atâtea ore să spună ceva. Ca să-şi ia la revedere de la PDL, a putut să se filmeze în faţa perdeluţei. Pe alţii, evident, nu-i interesează aşa ceva, în schimb sunt preocupaţi să afle de ce juca premierul baschet fix la ora la care urma să aibă loc tragedia. Dar de ce niciun pasager şi niciun localnic n-a avut telefonul lui Ponta să-l sune imediat, să-i spună ce s-a-ntâmplat? De ce-a făcut celulă de criză şi a vrut s-o coordoneze personal? Clar, vrea să acumuleze capital de imagine! Ba nu, nu-i pasă, de fapt, altfel se ducea personal acolo, eventual cobora în râpă! De ce nu se-ngrijeşte, nici măcar azi, ca pagina de internet a guvernului să conţină informaţii la zi despre tragedie? Dar de ce a instituit doliu naţional? În privinţa acestui ultim subiect, am şi eu dubiile mele serioase, dar nu sunt de exprimat în momente de maximă tensiune şi încărcătură dramatică.
Una peste alta, nu ştiu exact ce-ar fi putut face mai mult autorităţile române. Imediat a plecat acolo Raed Arafat, omul din sistemul nostru medical în care românii au cea mai mare încredere. Sunt convins că, văzându-l lângă ei, mulţi vor fi respirat mai uşuraţi şi vor fi prins mai mult curaj. Apoi a ajuns şi Ministrul de externe. Multe discuţii şi aici. De ce el? De ce s-a dus? Nu mai bine rămânea la Luxemburg şi mergea în locul lui ministrul de interne, de exemplu? De ce-a-ntârziat la spital pentru c-a trebuit să vorbească la o televiziune? Ba nu, de fapt nu şi-a controlat cum trebuie subordonaţii, care nu au strălucit la capitolul comunicare. Şi tot aşa. Taca-taca, taca-taca! Trebuie umplute cu ceva hiatusurile din societatea românească, imposibil de camuflat chiar şi în momente din acestea.
A, alta ar fi fost situaţia, din păcate, dacă accidentul s-ar fi produs pe meleagurile noastre. Abia atunci ar fi fost motive să vorbim despre starea drumurilor, despre capacitatea sistemului sanitar de a face faţă unui astfel de eveniment, despre cei care ar fi stat pe marginea prăpastiei ca să facă poze cu telefoanele mobile…
În tot acest timp, muntenegrenii, neinteresaţi de meschinăriile politice mioritice, coborau în prăpastie să ne ajute răniţii şi făceau coadă la spital, ca să doneze sânge. Pentru nişte străini. Pentru cetăţenii unei ţări care, acum nu foarte mulţi ani, susţinea forţele occidentale care bombardau oraşele Iugoslaviei (din care făcea parte şi Muntenegru). Vă mulţumesc, Oameni buni, dar nu sunt sigur că merităm!
Ce pot sa spun referitor la evenimentul regretabil si arhimediatizat?!
1) – se cuvine sa multumim unor straini care au sarit in sprijinul unor conationali ai nostri, aflati in grea cumpana! Muntenegrenii fac parte dintr-un fost mare si puternic stat, Iugoslavia, stat federativ, spulberat de americani si nemti in enclave care nu vor putea fi independente economic, si lipsite de suveranitate (urmeaza regionalizarea Romaniei! oare care sunt interesele?! Posibil aceleasi…). Asta se pare ca nu le-a stirbit din caracter, “sarbii”, cum ii mai numim noi si acum, fiind intotdeauna oameni dintr-o bucata! Cati dintre noi am fi facut, neconditionat, eforturile de salvare si de donare de sange?! Retoric vorbind…
2)- apropo de deontologie si profesionalism jurnalistic dar si salvamontistic (sic!), la RealitateaTV, o dizeuza s-a apucat, cu sprijinul sefului Salvamont Gorj, sa desfiinteze operatiunile de salvare, efectuate atat de neprofesional si criminal de muntenegreni!!! Atat de multa greata mi-au facut, incat nu am mai urmarit decat fugitiv stiri despre accident!!! Ca tanti e o toanta, saraca, nu e singura; dar priceputul de salvamontist gorjan de ce nu s-a transportat urgent sa le arate el criminalilor cum se procedeaza?! Evident, la noi la romani, e mai lesne sa comentezi din fotoliu, ca e la moda carcoteala!!! Jenant!!!
3)- reactiile oficialilor romani nu mi se par exceptionale, ci destul de normale pentru un astfel de eveniment! Sa nu uitam ca pe vremea (inca netrecuta…) a lui base & boc co. autoritatile au dovedit nepasare si indolenta in astfel de cazuri! Sa ne amintim de amaratul mort nevinovat in puscariile poloneze…?! De ce prim ministrul sa nu conduca o astfel de celula de criza?! De ce sa nu mearga ministrul de externe la fata locului, chiar nu suntem deloc importanti, macar ca platitori de taxe si impozite ?! Ministrul de interne, in orice tara, se ocupa doar DE AFACERILE INTERNE, pentru ca d-aia se numeste asa!!!
4)- Doliul national, da sau nu?! Poate s-ar cuveni sa purtam un moment de respect si reculegere pentru disparitia cumplita a unor conationali, sau suntem prea ocupati cu can-can-urile, si nu ne putem lipsi de o tatza si-un scandal pentru cateva ore?! Nici nu e obligatoriu… Vedeti? Muntenegrenii nu s-au intrebat daca aia erau tigani de romani, daca erau in timpul liber, daca nu era mai bine sa urmareasca evenimentele la TV, nu, au reactionat atunci, imediat!!! Noi nu ne asumam nici “dupa”…
5)- ca de obicei, dupa o catastrofa, vom cauta vinovatul, care cel mai sigur va fi soferul, precum asistenta de la maternitatea Giulesti, restul neavand nici o treaba cu usturoiul… Sunt curios daca toate formalitatile legale erau indeplinite, daca firma de asigurari isi va face datoria, ca banii stiu sa-i ia din greu, daca firma de turism isi va asuma partea de vina…
Este trist ce se intimpla in loc sa ne ingropam si deplange mortii si a salva ce se poate,dupa care putem comenta si indrepta ce s-a facut rau,politicienii cauta capital politic din acesta tragedie. Avem exemplu de unitate si mobilizare a acestui mic popor muntenegrean, iar noi dam dovada de ura si rautate de dezbinare totala. Nici macar la tragedie nu suntem uniti.E adevarat ca guvernul a reactionat cu intirziere dar totusi s-a descurcat bine,cu ajutoru acestui medic Arafat care creat un serviciu de ambulanta foarte bun. Politicienii din opozitie mi-au parut gretosi, s-au grabit sa obtina capital politic, mai puteau astepta cu comentariile pina se termina operatiunea de salvare. Romanii in majoritate au discernamant si vor aprecia corect aceata tragedie si vor putea discerne.
din pacate ai mare dreptate : totul e un spectacol grotesc , toate luarile de pozitie , declaratii si atitudini cat mai teatrale. vor capital politic cu orice pret incat daca n-ar fi tragic ar fi comic. Ministrul de externe la Podgorita ! sa faca ce ? parca ar fi Boc cu coasa , barda si lopata aceles scaune alte cu …. curi
Nu pot sa nu pun intrebarile:
-1) de ce doliu national?
-2) de ce ajutoare sociale pentru familiile indoliate stiindu-se ca RAPOSATII erau turisti si nicidecum cazuri sociale?
-3) cine si cat are de castigat ca imagine in urma acestor 2-3 zile de foc continuu pe aceasta tema?
Nu pot sa-ti raspund decat la a doua intrebare. Premierul a spus asa “în măsura in care există prevederi legale şi necesitate pentru anumite familii, dacă vor fi cazuri sociale, să fim înştiinţaţi ca să putem să sprijinim.” Deci “daca”. De restul se va ocupa RCA-ul.
Este trist ca trebuie sa va dau dreptate. E deplorabil sa vezi si sa asculti conationali specializati in “jurnalism” de mahala.,comentand cu cinism “pacatele” politicienilor, reale sau doar imaginate..Mi-e rusine sa recunosc, dar sunt hipnotizata de obtuzitatea unei celebre jurnaliste T.V., care, subtiindu-si buzele si luandu-si vocea de serviciu, carcoteste,de trei zile , impotriva guvernului care nu a anuntat lista decedatilor si a ranitilor. Oameni buni, invatati-o ca nici mortii, nici ranitii nu se pot identifica , pentru ca nu pot vorbi si nici nu sunt rudele personalului medical din spitalul muntenegrean ca sa fie recunoscuti.