Până acum 2 ani am muncit numai la privat. Unde trebuia să răspund în fața celor din interior și, mai ales, eram evaluat de cei din afară pe baza lucrurilor pe care eu le făceam, pentru care eu eram responsabil. Sigur, se întâmpla ca vreunul sa mă eticheteze în funcție de numele patronului sau ca urmare a acțiunilor vreunui coleg. Dar, în general, am fost apreciat, plăcut sau antipatizat pentru ce am făcut. Ceea ce mi se pare absolut firesc și în rezonanță cu personalitatea mea puternică.
Intrând în CNA, însă, m-am trezit judecat la grămadă cu colegii mei, indiferent de caracteristicile activității individuale. Deși am făcut eforturi să fiu cât mai transparent și să public mereu informații despre ce fac acolo și, mai ales, despre cum văd eu lucrurile despre televiziuni și derapajele lor, în general și în particular, deși am vorbit în zeci de emisiuni, în toată țara, despre ce și cum se întâmplă în CNA, deși am explicat oricui a fost interesat, pe net sau de la presă, mecanismele luării unei decizii, constrângerile sau limitările legii și, mai ales, motivațiile personale pentru o propunere sau alta, un vot sau altul, mă confrunt foarte des cu această generalizare ”voi, acolo, la CNA, nu faceți nimic”. Ceea ce, pentru cineva ca mine, care-și ia foarte în serios responsabilitățile pe care și le asumă, e extrem de deranjant. Știu că oamenii nu își bat capul să se documenteze înainte de a lansa o acuzație nediferențiată la adresa unui grup de oameni, dar neplăcut e că n-o fac nici jurnaliștii. După 21 de ani în care am răspuns doar pentru mine, mă văd pus în situația de a fi judecat pentru activitatea unor oameni pe care eu n-o pot influența sub nicio formă.
Pentru cei care nu știu, CNA este un for colectiv, ai cărui membri sunt egali. Nu au niciun șef și, practic, nimeni nu poate obliga pe nimeni să facă sau să nu facă ceva. De exemplu. nu pot obliga un coleg să nu-și ia concediu marțea și joia, când sunt ședințe. Nu pot opri un coleg să absenteze cu săptămânile, fără să-și depună cerere de concediu. Nu pot obliga pe nimeni să-și anunțe intenția de a pleca în vacanță cu cel puțin o lună înainte, și nu cu o zi înainte sau chiar în dimineața zilei de ședință. Sau nu pot interzice să plece în concediu, în același timp, mai mult de 3 membri, astfel încât să avem cvorumul asigurat. Nu-i pot împiedica pe colegii mei să se supere în mijlocul ședinței și să plece, stricând cvorumul.
La fel stau lucrurile cu sancțiunile. Nu pot constrânge (eu sau oricare alt membru al Consiliului) pe nimeni să voteze o amendă, sau una consistentă, doar pentru că așa mi se pare mie că merită postul respectiv. Eu pot argumenta, dar, în final, sistemul e unul democratic și fiecare votează în funcție de propriile valori. Nu pot împiedica membrii să propună două sau mai multe sancțiuni pentru aceeași speță, astfel încât, în final, nu e adoptată nici una cu 6 voturi.
Da, activitatea instituției are multe sincope. Da, din afară poate să pară, uneori, că eficacitatea ei e scăzută. Că ”nu face nimic”. Dar asta nu înseamnă că nimeni de acolo nu face nimic și că toți sunt vinovați, în egală măsură, pentru lipsa rezultatelor dorite de telespectatori. Nu sunt genul să-mi fac imagine arătând cu degetul spre colegii mei și dând vina nominală pe ei pentru disfuncționalități. Pot să-mi prezint activitatea proprie. De care nu mi-e rușine. Dacă mi se poate reproșa ceva, e că sunt prea intransigent cu posturile și propun mereu sancțiuni prea mari. În niciun caz că mă complac într-un dolce far niente. Și sigur nu sunt genul care să lipsească mult, după care să iasă în presă și să acuze instituția de blocaj și inactivitate cauzate de lipsă de cvorum!
Da, mă deranjează că foarte multe spețe ajung, din motive de lipsă a ședințelor, să se prescrie și să nu mai fie discutate și, eventual, urmate de o sancțiune. Da, astfel scapă unele derapaje grave, prin a căror amendare s-ar da un semnal în rândul opiniei publice că posturile nu pot face chiar orice le trece prin cap sau buzunar, că există un organism care face toate eforturile pentru a limpezi puțin apele extrem de tulburi ale spațiului audiovizual din România. Și, cât ține de mine, chiar fac tot posibilul. Da, mă deranjează că amenzile sunt, de mult ori, simbolice. Și nu au rolul de a-i descuraja pe cei culpabili să repete încălcarea legii. Dar așa funcționează democratic sistemul. Pe care l-am acceptat atunci când am decis să mă implic.
Intenția acestor rânduri nu a fost, în niciun caz, de a culpabiliza pe cineva (asta e treaba opiniei publice), ci doar o pledoarie pentru a mi se evalua activitatea la modul individual. Și, chiar dacă îi voi deranja pe unii dintre colegi prin acest articol, sunt determinat să permit cât mai puțin să fiu acuzat și condamnat la grămadă pentru acele probleme pentru care nu mă fac vinovat.
PS. Anul trecut am avut 3 zile de concediu. Anul acesta, două. În acești aproape doi ani, am lipsit de la două ședințe de consiliu, fiind plecat, în ambele dăți, în țară, în inspecție la posturile locale și regionale.
PPS. Pentru cei interesați, totuși, de activitatea mea, iată aici lista cu toate propunerile mele de sancțiuni, iar aici și aici, rapoartele mele de activitate pentru primele 6 si 12 luni în CNA. Și, în general, găsesc pe blog cam orice își doresc să afle despre implicarea mea în Consiliu.
