de din vremuri de demult

Acesta este un trucaj! Eu NU voiam să fur sfintele clopote din curtea bisericii Trei Ierarhi (din Iaşi), ci le puneam la loc, după ce le recuperasem, cu mult curaj, de la turci, tătari, ruşi, polonezi şi alte neamuri năvălitoare! De asemenea, e greu de crezut că eu aş fi mers, vreodată, pe stradă, îmbrăcat cu asemenea iţari scurţi şi bălţaţi, chiar dacă vorbim de anul 1991 şi de moda proaspăt post revoluţionară.

O altă amintire din tinereţile mele demult apuse. Din vremurile acelea în care tot ce zbura era comestibil (nu se inventase încă blue-air-ul), toţi oamenii erau buni, toate drumurile erau deschise şi iubirea plutea în aer, nu trebuia decât să inspiri :) Cred că v-am mai spus că între mine şi Iaşi a existat un coup de foudre… Întotdeauna mi s-a părut altfel decât restul ţării, şi slavă norocului, am văzut-o cam pe toată. Mi-e dor să mai merg acolo…

PS. Strâmbătura de pe faţa mea nu era efectul (cu atât mai puţin simularea) efortului fizic (pentru că, evident, eu am fost mereu un forţos) ci strategie de a îndepărta duşmanii :)

PPS. Click pe poză, dacă vreţi s-o vedeţi mai mare.