Îmi place marea. Ea, în sine, nu “la mare”. Îmi place s-o ascult, s-o privesc, s-o simt. Îmi place să mă scald în ea. Îmi plac valurile. Îmi place de ea mai ales iarna, îngheţată şi gri. Dar nu-mi place la mare. Nu pot şi n-am stare să stau pe plajă, să mă prăjesc. În general, mi se pare că, în afară de zăcut la soare şi, eventual, pierdut vremea prin localuri, nu prea ai ce face pe litoral. Am depăşit de mult vârsta castelelor de nisip şi cred că nici când o aveam, nu mă dădeam în vânt după ele, din lipsă de îndemânare. În plus, din cauza pielii mele de blond, n-am voie să mă las deloc “mângâiat” de razele soarelui. Şi, din multe alte motive, prefer muntele :)
Cred c-au trecut 20 de ani de când n-am mai fost la mare, în sensul comun dat de oameni sintagmei. Dar în trecut lucrurile stăteau altfel. Pe vremea comunismului, nici nu aveai prea multe variante de a-ţi petrece vacanţa. Aşa că ai mei m-au dus pe litoral de cînd eram un prunc, de pe la 1 an. Presupun că atunci nu mi se părea nimic plictisitor, preocupările mele nefiind legate de locaţie :) Apoi am mers aproape în fiecare an, ba chiar după 6 ani, când ai mei au divorţat, am mers de două ori pe vară, o dată cu mama şi o dată cu tata. Ca de obicei, n-am amintiri din perioada aceea, noroc cu pozele care atestă că am trecut pe acolo :) Aşa e şi cu cea de astăzi, datând de pe când aveam 10 ani. Nu ştiu în ce staţiune eram, dar cum nu existau telefoane cu aparat foto sau compacte la îndemâna oricui, are valoarea unui document unicat. Tare mult mi-aş dori să ştiu exact la ce mă gândeam în momentul în care fotograful a declanşat. :)
PS. Click pe poză pentru a o vedea mai mare.
O fotografie care ma face nostalgica si care imi aminteste de altele care imi apartin, la aproximativ aceeasi varsta. De altfel am avut sansa sa stau doua anotimpuri in Eforie Nord unde tatal meu lucra pe un santier, se construiau niste vile ale CC-ului, denumire cunoscuta si temuta pe atunci (tata era electrician, unul f. bun din moment ce era lasat sa lucreze acolo, un om cu un dosar extrem de prost pentru comunisti si dat afara din facultate din aceleasi motive).
Aveam cam 4-5 ani si nu percepeam decat frumusetea marii, linistea ei o data cu venirea toamnei, culesul scoicilor si alergatul pe plaja. Locatia noastra era intr-o casa f. aproape de plaja si dormeam in zgomotul valurilor. O mare pe care o iubesc si acum desi vara este plina de…, nu am facut o vacanta acolo de cel putin 6 ani. Insa imi place sa ma duc o zi, primavara/toamna si sa prvesc valurile. Aici, acasa. Am fost in Italia, Grecia, Turcia la plaja, nu sunt ipocrita, a fost frumos, insa respiratia marii acasa, nu este inlocuita de nimic. Acum se sufoca… Cum spune mama, bani fara educatie si cultura…
Ador marea ,imi place sa fac o plaja doua,prea mult zgomot ,multa agitatie ,iubesc muntele, imi plac drumetiile,imi place linistea ,aerul curat .
[…]” De din vale de Rovine/Graim, Doamna, catre Tine/ Nu din gura, ci din carte,/Ca ne esti asa departe…” Aste versuri mi-au venit imediat in minte citind titlul eseului(?). Imi place aceasta aplecare spre vremuri usor desuete, ale copilariei si tineretii noastre. Eu ador marea, in orice anotimp, sunt bolnava daca n-o aud, n-o ating si n-o gust. Anul acesta, fiului meu(care a fost tot un mic “profitor” si tot din ac. cauza) i-a venit ideea magnifica de a ma invita la Balcic; a fost absolut minunat: mi-a venit randul sa fiu si eu rasfatata careia nu i se poate refuza nimic…cum era el pe vremurile acelea…Desigur, de cand cu criza asta, am avut doar mici dorinte, f. f. decente. Stiu ca ma credeti. Subiectul era, insa, marea! Sa incerc si eu un mic eseu, ar fi superflu, daca va intrec?(glumesc).Cert este ca o iubesc cu ardoare, mai ales toamna si mai ales cand suntem fata in fata, doar noi doua…Dar ce v-a venit cu marea? Poate doar o usoara melancolie…un regret… Mai vedem. Deocamdata , sunt prinsa pana peste urechi cu politicalele astea….(nu, nu sunt implicata de facto, am doar opinii). N-am niciun dubiu ca B.T. nu ne va face de ras si de data asta. Cu simpatie,P.P.
Imi place conceptul tau despre mare , cu talentul tau mai dat gata !”Imi place marea . Ea, in sine nu la mare ” super ,super , dezvolta ideea si eu sunt la fel imi place marea dar nu la mare !!!! ” materialul ” artistic daca va fi va avea in sufletul meu mare ecou !
Eu imi doresc o casuţă,pe o insulă,undeva pe o plaja in Pacific.Cine ştie …
Nici mie nu-mi place “la mare” ci marea in sine doar.Dar tot muntele mă atrage si parcă mă cheamă la el…