Eheeei, ce vremuri! Pe când Albă ca Zăpada se plimba aşa, fără griji, flancată de 7 pitici cam abulici şi împiedicaţi. Pe când Predealul… arăta niţel mai bine ca acum şi nu părea o localitate uitată de soartă. Pe când fotografii coborau printre muritori şi le făceau poze cu ursul cel împăiat. Sau, în cazul meu, cu personajele descoperite de Fraţii Grimm (nu spun inventate, că ei doar au cules basmul din minunata grădină populară).
Sunt convins că unii dintre voi aveţi amintiri de la 5 ani, sau măcar aveţi senzaţia că aveţi. Eu n-am! :) Aşa că nu vă pot povesti mai multe despre background-ul (eeeee?) fotografiei aici de faţă. Nici nu ştiu ce se presupune că eram! Pitic nu cred, că o depăşisem niţel pe Alba în înălţime. Prinţul? S-ar putea, dar unde-i calul? Şi-apoi, prinţesa nu pare deloc trezită la viaţă şi fericită să mă vadă, ci, mai degrabă, catatonică.
PS. Click pe poză dacă vreţi s-o vedeţi mai mare!
Decorul vazut cu ochii de acum , (si eu am undeva o fotografie intrun decor asemanator ) e cam sumbru dar, Doamne ce fericiti eram , uneori ar fi bine sa ramanem copii , nu am vedea tot uratul care ne inconjoara , iar tu ca sa-l citez pe Marius “erai ceea ce erai ” , “Micul print ” al parintilor tai , carora trebuie sa le multumim ca existi , ca te-au educat asa cum te-au educat , ca poti sa fii un model timerilor ,corora din pacate azi le lipsesc modelele . / in marea si frumoasa modestie stiu ca vei sterge finalul comentariului /
HoHoHO!
Deci Alba nu e Jessica, iar printul e decorativ. Erai ceea ce erai si nimic mai mult. Sau (nici) mai putin. Iar poza cu ursu’ e aici http://www.facebook.com/photo.php?fbid=433161049554&set=a.116732664554.97510.847279554&type=3&theater :))
In ceea ce priveste amintirile, am amintiri (verificate) de pe la 3 ani (fara ceva) si lucrez (intens) la culegerea(!) altora. :)
P.S. Adauga in blog optiunea de a te abona la comentarii. Nu e.
Sica, ia mai uita-te tu si o sa gasesti sigur locul unde poti bifa optiunea pentru a primi comentariile :)