Anul? 1992! Locaţia? Italia! Locul exact? N-am nici cea mai mică idee :) Aveam 22 de ani, barbă abia îmi lăsasem şi, netunsă, crescuse prea mult. Multe kilograme în plus. Faţă de acum :) Încă blond :) Serios la pozat, mai ca întotdeauna. Tânăr, idealist, optimist. Cred că bătea vântul, altfel nu-mi explic prezenţa gecii de blugi (adusă de acasă, unde era “la modă”).
În Calabria, unde am studiat 18 luni, vremea era frumoasă chiar şi în decembrie. E ciudat, totuşi. Nu-mi amintesc nimic legat de această fotografie. Ştiu cu cine eram, dar habar n-am unde şi de ce, ce era construcţia din spate şi cu ce ne-am întors acasă la ora aceea. Nu ştiu ce stare de spirit aveam sau la ce mă gândeam. Mă uit, doar, la mine şi încerc să mă recunosc.
PS. Dacă vrei să vezi fotografia mai mare, click pe ea.
Dacă mai stăteai câțiva ani, ajungeai ca Robinson Crusoe!
La păr, mă refer, nu la mușchi! Libertatea te face să devii neglijent cu tine însuți. :))
Nostalgie…de ce v-ati mai intors?
Pentru ca eram tanar si idealist
Au trecut anii ? Şi ce dacă ,vârsta e doar un număr . Contează starea de spirit . Sănătate multă ! Succes în viitor ! ^_^
Multumesc, la fel!
Se apropie de primele imagini publice , din media . Privirea de atunci seamana mult cu cea de azi … tot trista pare . In rest un tanar cu multe intrebari la purtator , probabil . Desigur , intre timp ai mai primit si ceva raspunsuri … :)
Cum trec anii… Prea repede.