da’ de ce, domnule Iohannis?

Și a fost difuzat și primul interviu acordat unei televiziuni autohtone de către președintele ales și înscăunat. Desigur, a ales postul cu cea mai mică audiență dintre toate, dar probabil a făcut-o sigur fiind că profesionalismul moderatorului n-o să-i pună nicio problemă. Deși, sincer, cred că putea să încerce și cu Antena 3, care, de la o vreme, a devenit cel mai de nădejde aliat media al său, fiint preocupată să-l scuture de scamele băsiste care i s-ar fi putut agăța, din greșeală, de costum. Așadar, după ce a vorbit cititorilor, ascultătorilor și telespectatorilor din diverse colțuri ale lumii, s-a decis să se adreseze și românilor. Înregistrat, desigur, ca să fie totul mai dinamic.

Eu n-am reținut absolut nimic interesant. Dar asta ne-a promis încă din campanie. N-a făcut decât să repete aceleași fraze stereotipe, despre cum o să fie el ”altfel”. Presupun că altfel decât băsescu, ai cărui colaboratori de-a lungul timpului i-a preluat, totuși, fără rezerve, ca să știe, probabil, să facă exact invers decât îi vor spune ei. Nici măcar readucerea în discuție a schimbării guvernului cu unul ”al meu” n-a fost nouă. Imediat după ce a câștigat, a și uitat cum e cu pericolul oferirii puterii unei singure forțe politice, și a început să vorbească despre înlocuirea garniturii de la Palatul Victoria. A spus că are nevoie de asta pentru a-și pune în practică programul cu care a ajuns la Cotroceni.

Eu aș fi fost mai interesat să aflu ce anume nu poate face președintele din cauză că guvernul țării are o altă orientare doctrinară decât a domniei sale. Ce atribuții din cele conferite de Constituție a fost împiedicat în a și le exercita. Care sunt punctele de divergență în viziunile asupra bunului mers al societății. Ce anume n-a mers în colaborarea instituțională, de natură să justifice o dorință obiectivă de a avea un alt interlocutor.

Căci, până acum, cel puțin la nivel vizibil, premierul n-a făcut decât să secondeze absolut toate demersurile și pozițiile publice ale șefului statului. Până într-atât încât i-a iritat pe mulți cu atitudinea sa, considerată prea docilă și motivată strict de dorința de a rămâne în funcție. N-am văzut nici cea mai măruntă idee a lui Iohannis care să fi fost atacată de executiv, sau măcar de PSD,  care, teoretic, are alte libertăți de exprimare decât o instituție oficială.

Dimpotrivă, Ponta pare să fie un partener mai sigur al președintelui decât un guvern de strânsură, format de un partid fuzionat mai degrabă de forța universală a oportunismului, cu ajutorul unei găști de trădători de prin Parlament. Combinația dintre un PNL ”nou”, neomogenizat, cu mari probleme de imagine din cauza absorbiților din PDL, și niște aliați de conjunctură, traseiști de profesie, fără altă doctrină decât accesul la ciolan, nu pare să fie colaboratorul sigur, responsabil și competent, cu ajutorul căruia să nască lucrurile alea bne făcute.

Dacă nu cumva, dar nu pot să cred așa ceva, exact asta e ideea. Un guvern firav, eterogen și fără identitate, nelegitimat de votul populației, își va avea mereu cheia supraviețuirii în mâinile tătucului care l-a moșit.