cu bentiţă sau fără

Pe când aveam 20 de ani eram un naţionalist! Mamă, şi ce mândru eram de asta! Aş fi rupt cu dinţii din oricine ar fi spus ceva rău de neamul meu, contemporan sau strămoşesc. Am crescut apoi şi am înţeles că termenul vine de la naţiune şi nu de la spaţiul geografic în care am avut norocul sau ghinionul să mă nasc. Şi pe care îl iubesc cu toate profunzimile mele. Şi am priceput că, dacă nu eşti gata să-ţi dai viaţa pentru poporul tău, aşa cum ai face-o pentru ţara ta, nu se cheamă că eşti naţionalist. Aşa că am continuat să fiu patriot, dar am renunţat la a mai fi naţionalist.

Când ştirea a explodat pe siturile de socializare, mi-am simţit şi eu inima umplându-se de indignare. Cum adică, o adolescentă poartă o bentiţă tricoloră la mine în ţară şi este ostracizată pentru asta? Ce, trebuie să cerem voie conlocuitorilor noştri minoritari ca să putem afişa simbolurile naţionale? Dar pentru că muncesc de prea mult timp într-un domeniu care se chinuie să spună oamenilor că tot ce zboară se mănâncă, eu însumi scriind o carte pe tema manipulării, am tras aer în piept şi am luat o pauză. Tocmai bună pentru a cerceta, citi, sonda, investiga tărăşenia. Nici acum, deşi lucrurile îmi par mult mai clare (în pofida multor semne de întrebare vis-a-vis de gestul declanşator), nu mi-e uşor să scriu. Pentru că e atâta tensiune în jurul acestei poveşti, încât orice opinie, oricât de echilibrată ar încerca să fie, poate fi motiv de inflamare.

Nu ştiu cum e să fii român în Harghita sau Covasna. Bănuiesc că nu e uşor. Într-o lume ideală, Ion din Miercurea Ciuc ar trebui să aibă mai multe în comun cu Janos de peste gard decât cu Gheorghe din Botoşani. Dar nu trăim într-una, aşa că nu pot decât să-mi imaginez că nu e simplu deloc să fii minoritar, fie că e vorba de comunitate locală sau de ţară, în întregul ei. Vrei, nu vrei, porţi în tine urmele rănilor seculare pe care cele două naţiuni şi le-au provocat. E un lucru dificil de gestionat, mai ales când eşti tânăr şi ţi se pare că “responsabilitate” e un cuvânt inventat pentru cei mari.

Un dement maghiar o ameninţă pe adolescenta româncă, şi ţara ia foc. Ca şi când lumea n-ar fi plină de demenţi care ar băga cuţitul în tine pentru că le-a displăcut privirea ta. Sau pentru că le-ai ocupat locul de parcare. Sau pentru că eşti negru. Sau homosexual. Demenţa n-are legătură cu naţionalismul sau cu etnia.  Aşa cum purtatul unei bentiţe tricolore la şcoală, fix în ziua în care colegii ei îşi sărbătoreau rădăcinile naţionale n-are legătură, decât în mică măsură, cu iubirea de ţară. Poate mai mult cu teribilismul vârstei, poate cu ura faţă de unguri pe care şi-a exprimat-o Sabina într-o discuţie cu un tânăr jurnalist, poate cu dorinţa de a ieşi în evidenţă, de a şoca, de a ajunge peste noapte “persoană publică”, aşa cum scrie pe pagina ei de facebook care creşte în fani ca făt frumos din poveste. Dar ea e doar o copilă, la vârsta la care nu gândeşti prea mult la repercusiunile unor atitudini, fie ele şi oneste (şi tare mult îmi doresc să fi fost onest demersul ei). Problema e la cei care au confiscat gestul său şi îl folosesc pentru a agita spiritele, şi de-o parte şi de alta. Cei care, adulţi fiind, ar trebui să aibă cumpătarea de a nu rostogoli bulgărele de zăpadă. Cei care ar trebui să fie suficient de sinceri pentru a recunoaşte că nu există doar alb şi negru, că lumea, fie ea şi asta a noastră, mică şi înghesuită între Carpaţi, nu e împărţită între imaculaţi şi ticăloşi, între nevinovaţi şi nemernici, între sfinţi şi diavoli.

În ’90 am fost la un pas de evenimentele din fosta Iugoslavie. Iar lipsa de înţelepciune şi moderaţie în abordarea unor astfel de situaţii, ca cea provocată de Sabina, ne poate trimite peste noapte într-un coşmar. Toată lumea trebuie să înţeleagă că trăim în acelaşi spaţiu şi singura noastra şansă e să ne înţelegem ca oameni, nu să ne negociem permanent convieţuirea ca reprezentanţi ai unor naţiuni încărcate de zgura istorică.

***

Pentru a fi sigur/ă că afli rapid ce articole noi au apărut pe blog, evitând astfel intermediarii, abonează-te la newsletter, în meniul din dreapta!

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Iulia Banica Cancel reply


    1. Oameni buni, nu stau într-o zonă în care să trăiesc cu oameni de etnie machiară sau nu știu de care altă etnie, însă sunt un om care am acceptat inclusiv etnia romă, o etnie care de-a lungul timpului a făcut probleme tuturor din România, dar asta nu înseamnă că trebuie să fim împotriva tuturor celor de etnie romă. Eu sunt cu adevărat ROMÂN și mă mândresc sincer cu asta (încă) și sper să o pot face în continuare, acest gest al elevei care a purtat culorile drapelului ROMÂNIEI nu putea nicidecum să fie pedepsit în vreun fel de către unii reprezentanți ai STATULUI ROMÂN și aici aduc în vedere acei profesori care cu un tupeu de nedescris au îndrăznit în ROMÂNIA să sancționeze un copil indiferent de ce etnie este el să poarte însemnele STATULUI ROMÂN. Ei bine asupra acestor persoane ar trebui instituțiile statului să ia atitudine pentru că dacă ai emigrat în SUA nu îți pune americanul nimic la dispoziție în limba maternă și asta nu se întâmplă nicăieri în lume, fraților dacă nu vă convine emigrați sau altfel spus mutațivă unde vă convine în UE sau oriunde altundeva vă convine, dar atât timp cât locuiți în acest STAT respectați LIMBA, PORTUL și MAI ALES ÎNSEMNELE NAȚIONALE ale ACESTUI STAT, ale acestei țări în care trăim cu toții, ROMÂNIA.
      Cu speranța că înțeleg cu toții cele ce se întâmplă în unele zone din această țară, cu tot respectul pentru toate etniile care trăiesc în interiorul hotarului ROMÂNIEI hai să respectăm tot ce ține de acest ținut și să lăsăm deoparte toate aceste bătăi de joc ale unor așa zis naționaliști care apar acum pe toate posturile și să stăm calm și să ne respectăm cu toții în primul rând identitatea națională cu care alte state se laudă și care stă la baza menținerii independenței politice și economice a oricărui stat.
      Hai să ne uităm la cât lapte aruncă unii producători ROMÂNI pe câmp și câtă carne de cal este depistată în ultima perioadă prin unele zone care încurcă în UE și să ne gândim să ne unim indiferent de etnie și să ne respectăm identitățile naționale, iar pentru cei de etnie maghiară e bine să știe că sunt cetățeni ROMÂNI, iar dacă acest lucru nu le place să meargă să locuiască unde le place în lumea asta.
      AICI E ROMÂNIA FRAȚILOR INDIFERENT DE ETNIE ȘI ORICE VREȚI VOI, AȘA CĂ RESPECTAȚI CEEA CE ESTE ROMÂNESC, VĂ ROG DIN SUFLET.
      UN OM FĂRĂ ȚARĂ NU ESTE DOAR APATRID CI NU MAI ESTE OM.

      1. Si cum sa se simta ei, UNGURII , care in fiecare zi sunt numiti bozgori de 45 de mii de ori, injutati si amenintati cu moartea? ( vezi adresa Sabina Elena Covasna-persoana publica de pe facebook) Nu asta era pacatul acelui maghiar nemernic? Cum sa se simta barbatii romani cu sotii unguroaice si unguroaicele cu soti romani. Si copii lor? Ne e rusine fata de prietenii nostrii maghiari si romani cu bun simt. De ce generalizam totdeauna dar nu ne place cand altii generalizeaza fata de noi. Nu ne place cand altii ne confunda cu romii , dar asa ne comportam.
        Bravos natiune!!!

    2. O casa frumoasa, o familie frumoasa, sot, sotie, muncesc impreuna, se distreaza impreuna, platesc facturi impreuna. Pana aici totul e bine, dar sotul in fiecare zi ii spune sotiei: daca nu iti convine cea ce faci sau fac eu poti sa pleci. Nu credeti ca usor-usor ea devine iritata si la urma familia fericita dispare. Cred ca intelegeti , despre respect reciproc.

    3. Si eu traitor in Ardeal as putea scrie pagini ; in spiritul intelegerii ,ratiunii si tolerantei va relatez un eveniment de mult uitat de prin anii 90. La Oradea functiona un liceu Alexandru Moghiros se numea inainte de 90 ,Ady Endre dupa , erau clase cu predare in limba romana si limba maghiara ,dupa revolutie /lovitura de stat , nu stim niuci acum bine ce a fost , elevii maghiari in frunte cu profesorii lor au facut proteste dupa proteste pana cand elevii romani au plecat … au pretins ca e scoala lor si numi a lor (cladirea apartinuse ordinului Ursulinelor si intradevar functionase scala acolo in timpul Imperiului . Ei bine ca picase comunismul si sediul scolii interjudetene de partid era liber si elevii romani au avut unde sa invete . mult prea multe concesii acordate minoritatiii maghiare tot asa in spirit euro american si sa evitam criza bosniaca , sunt tare curios daca in Franta unde traiesc f. multi arabi , sau in Ameica unde se gasesc hispanici sunt scoli cu predare in araba sau spaniola ?

    4. Eu n-am interpretat gestul Sabinei ca unul de teribilism, nici de ura , ci gestul unui copil frumos care a avut curajul sa spuna NU obiedintei, slugarniciei, lasitatii , gestul unui copil care ne-a dat o lectie de patriotism; am vazut-o aseara la televizor si intr-adevar mi-a confirmat ceea ce am crezut despre gestul ei;
      Mi-a venit in minte o povestioara care circula in popor, probabil tot rodul unui spirit liber ca si al Elenei:
      Odata , intr-o primavara frumoasa , Ion si Ianos se intalnesc in lunca si intra in vorba; la un moment dat Ianos privind incantat natura din jur si cantecul ei , zice catre Ion:
      – Vezi Ioane ce frumos este tinutul nostru secuiesc…la care Ion , tace..se scarpina in cap..se uita in jur, ciuleste urechile , si-l intreaba pe Ianos :
      – Ce se aude Ianos?
      Ianos devine atent, ciuleste si el urechile si raspunde:
      – Ce sa se auda , canta cucul;
      La care Ion ii spune :
      – Cum canta:
      Ianos:
      – Cucu, cucu…
      La care Ion ii spune satisfacut:
      – Vezi Ianos, cand o sa auzi cucul cantand : fekete, fekete…atunci acest tinut o sa fie secuiesc

    5. As putea scrie zeci de pagini pe aceasta tema , insa , cu trimitere la profunda convingere ca doar politicienii sunt cei care incita , etc, etc ,am sa relatez cateva CERTITUDINI DIN EXPERIENTA PROPRIE .
      Eram absolvent de clasa a VIII-a , dadeam admitere la o scoala tehnica horticola dintr-o comuna preponderent ungureasca . Vorbindu-le perfect limba , ei nu-si dau seama ca nu sunt ungur si , in acea zi am avut parte , intr-o discutie , de replica unui copil UNGUR , DE ACEEASI VARSTA CU MINE (aveam 14 ani ) : ” DE I-AS VEDEA PE TOTI VALAHII SPANZURATI DE POMII DE PE AICI … ”
      Aceasta replica a fost rostita de un ADOLESCENT ungur in fata mea, urmas al unor parinti expulzati de unguri in 1940 , care , totusi le-a invatat limba si aveam (am ) prieteni intre ei .
      Mai aproape de zilele noastre , in februarie 2013 UN CONSILIER LOCAL UNGUR, MEMBRU UDMR se lauda pe Facebook ca fiul sau de 14 ani a refuzat sa pozeze la politie pentru buletin , pana nu se scoate steagul romanesc de pe peretel din spatele lui …. Te pomeni ca i-or fi educand romanii in acest spirit !?!
      In piata, la magazinele (marea majoritate ) din Ardeal esti “servit ” cu apelativul ” tessek , poftiti ” dar niciodata invers ….
      Foarte multi unguri sau … secui (!?!) in aparitii televizate REFUZA SA VORBEASCA IN ROMANESTE , FACANDU-LI-SE SERVICII DE …TRANSLATORI !?! .
      Si as mai putea insira exemple la nesfarsit , dar ma rezum doar la o simpla intrebare de bun simt , zic eu : IN CARE TARA DIN LUME S-AR TOLERA ASA CEVA ??????????