Pe când aveam 20 de ani eram un naţionalist! Mamă, şi ce mândru eram de asta! Aş fi rupt cu dinţii din oricine ar fi spus ceva rău de neamul meu, contemporan sau strămoşesc. Am crescut apoi şi am înţeles că termenul vine de la naţiune şi nu de la spaţiul geografic în care am avut norocul sau ghinionul să mă nasc. Şi pe care îl iubesc cu toate profunzimile mele. Şi am priceput că, dacă nu eşti gata să-ţi dai viaţa pentru poporul tău, aşa cum ai face-o pentru ţara ta, nu se cheamă că eşti naţionalist. Aşa că am continuat să fiu patriot, dar am renunţat la a mai fi naţionalist.
Category Archives: viaţa cetăţii
regrete şi cicatrici
Dacă nu-i zâzanie, să facem, că doară nouă, românilor, tare ne mai place circul şi starea permanentă de conflict! Cam ăsta pare să fie dictonul după care se ghidează reporteri, editori, blogeri, comentatori şi analişti, adică cei mai cunoscători în ale gândurilor naţiei din mijlocul căreia au răsărit, binemeritat, desigur. Când iese puţin fum, îşi deşartă în grabă gazul din brichete, ca să se vadă vâlvătaia în titluri de-o şchioapă pe fond galben. Când nu-i cazul nici măcar de-un abur uşor, fac ei unul cu ţigările din dotare.
final de capitol pentru Adrian Năstase
Au întins coarda cât au putut. Unii spun că atât cât le-a comandat tătucul. E posibil, dar greu de demonstrat. Şi aşa, în toată această poveste, s-a mers prea mult pe baza impresiilor, a zvonurilor şi a umorilor personale. L-au umilit cât pentru 10 vieţi, i-au scos pe nas orice aroganţă reală sau închipuită va fi deranjat grămezi de români obişnuiţi, lucrători prin mass-media, colegi de partid, adversari politici sau foşti subalterni, pe vremea când puterea lui era mare şi părea nemuritoare.
cipul şi cip-ciripul
500 de oameni, popi, călugări sau simpli habotnici au manifestat în capitală împotriva cipului! Ăluia din cardul de sănătate, precursorul celui de identitate, amândouă antemergătoarele apocalipsei. După ce au reuşit să determine autorităţile nevricoase să nu mai scrie CARD pe bucăţica de plastic, pentru că, citit invers, dădea DRAC (!!!!), desantul adus de maşina timpului în faţa Casei Poporului tocmai din anul 1000, vrea distrugerea instrumentelor satanei, prin care acesta află de ce boli suferim, ce grupă sanguină avem şi dacă manifestăm alergii la căpşuni sau la proşti.
noul Papă, între mersul cu metroul şi dictatura militară argentiniană
Am urmărit şi eu primele cuvinte ale noului Papă, Francisc, pre numele său anterior Jorge Mario Bergoglio, un fost cardinal argentinian, fiu al unor imigranţi italieni. În vârstă de 76 de ani, nu se număra printre favoriţii actualelor alegeri, deşi la precedentele, din 2005, a ieşit pe locul doi, după Ratzinger, devenit Benedict al XVI-lea şi, ulterior, primul suveran pontif din ultimii 600 de ani care abdică. Prima sa apariţie, în balconul bazilicii Sfântul Petru, mi-a lăsat o impresie plăcută. Omul pare mai cald, mai degajat, mai senin decât predecesorul său. Mai firesc şi mai bonom.
nu-ţi uita copilul în faţa televizorului
Ne-am obişnuit să dăm vina pe mass-media pentru toate relele din societate. Sau pentru cele de la noi din casă. Chiar şi pentru cele de la noi din cap. Ea e considerată responsabilă pentru politicienii pe care îi votăm, pentru modelele tinerilor, pentru că aceştia nu mai citesc, pentru lipsa noastră de civilizaţie şi bun simţ, pentru că şcoala a intrat în colaps, pentru că e criză economică şi nu ne mai ajung banii de bemweuri, pentru că furăm, minţim, lenevim…
