E foarte greu de spus/scris ceva după rezultatele referendumului. Oricât ai încerca, e uman imposibil să te uiţi, după doar câteva ore, cu obiectivitate, la cifre şi la semnificaţiile lor. E prea devreme pentru predicţii sau pentru analize savante. Şi, în general, e vremea în care fiecare ar trebui să vorbească mai puţin şi, în schimb, să se privească în oglindă mai mult. Dar nu în aceea care-i spune cum apare celorlalţi ci în cea interioară, în care să vadă sau să revadă, dacă există, valorile în care crede, pentru care s-a luptat, dacă a făcut-o vreodată, şi să-şi asume cu sinceritate atitudinile sau alegerile.
Aşa că eu voi tăcea o perioadă despre politică şi oamenii ei. Voi încerca să curăţ fereastrele mele de toate zoaiele aruncate pe ele, voluntar sau involuntar, direct sau indirect, de o mulţime de fiinţe croite după chipul şi asemănarea “învingătorului”. Abia apoi voi mai îndrăzni să privesc prin ele, la ceilalţi, cu speranţa regenerată (sper!) că nu detaşarea totală şi dezinteresul pentru soarta comunităţii sunt singurele căi de supravieţuire în mijlocul populaţiei mioritice.
Acestea sunt primele estimări ale rezultatelor referendumului pentru demiterea preşedintelui. Potrivit sondajului efectuat la ieşirea de la urne de CCSB, până la ora 21, 84 % dintre românii prezenţi la vot au spus DA!
Pentru că procentele pro şi contra demiterii preşedintelui suspendat sunt mai puţin importante pentru deznodământul acestui referendum, raportul dintre ele fiind deja previzibil, atenţia maximă este acordată prezenţei la vot. Cea care va decide validarea sau invalidarea acestui plebiscit şi, implicit, cum vor arăta următoarele zile, luni şi ani ai cetăţii.
Mai sunt puţine ore până când vom afla deznodământul referendumului. Parcă niciodată până acum n-a fost mai mare incertitudinea privind, nu atât procentele unei opţiuni, cât atingerea pragului de validare a plebiscitului. În plus, spre deosebire de toate scrutinurile anterioare, acesta nu se va încheia pe 29 iulie, la ora 23. Sau, mai corect spus, valurile pe care le va crea rezultatul, indiferent care va fi acesta, vor continua mult timp de acum înainte să tulbure concentric apele societăţii româneşti. Să vedem câteva scenarii posibile.
După câteva săptămâni şi mai multe articole pe acest blog, în care m-am străduit să fiu cât se poate de obiectiv în subiectivismul meu, cât se poate de argumentat şi de logic în analizele mele, cât se poate de raţional şi detaşat în disecarea realităţilor româneşti, cât se poate de temperat în judecăţile mele de valoare, e timpul unei alte mostre personale de onestitate. Vreau să vă spun acum de ce voi vota DA la referendumul de destituire a preşedintelui suspendat. Sunt convins că, dacă toţi susţinătorii sau adversarii lui TB ar avea capacitatea de a exprima cu sinceritate motivele poziţionării lor, fără să folosească mecanic formule şi sloganuri, “argumente” sau “axiome”, lansate pe piaţă de mecanismele de propagandă şi manipulare ale celor două tabere, anumite zone ale societăţii, cum ar fi mass-media, ar mai scăpa un pic din mizeria acumulată în ultima perioadă. Dar sinceritatea şi corectitudinea nu sunt bunuri de preţ în România de azi.
De fiecare dată când mă îndrept spre ieşirea din studio, noaptea, după ce termin prezentarea ştirilor, prind cu urechea primele fraze ale colegei sau colegului meu de la meteo. Odată ajuns pe culoar, nu se sting bine ultimele cuvinte că, de fiecare dată, le aud din nou, din televizoarele de pe hol, din cauza întârzierii cu care ajunge semnalul acolo. De câteva ori chiar am tresărit pentru că am avut senzaţia că s-a stricat înregistrarea. Şi-mi amintesc nostalgic de discurile de vinilin, a căror cea mai mică zgârietură sau fir de praf făcea acul pick-up-ului să tresalte, de multe ori, reluând încăpăţânat aceeaşi frază muzicală, aceeaşi frază muzicală, aceeaşi frază muzicală…