Pentru azi vă propun să privim dintr-o altă perspectivă tragica perioadă a celui de-al doilea război mondial. Și ne ajută povestea adevărată transpusă cinematografic a unuia dintre cele mai celebre tablouri din lume, Adele, pictat de Klimt. Confiscat de naziști de la o familie de evrei, opera de artă va fi revendicată, multe decenii mai târziu, de nepoata celei care i-a fost model pictorului. Austria, în al cărei patrimoniu cultural a fost inclusă, nu vrea s-o înapoieze, deși autoritățile sunt conștiente că nu au niciun drept asupra ei. Urmează o bătălie legală internațională. Dar nu asta e interesant în film, ci modul în care scenariștii au readus la viață perioada aceea tulbure și dureroasă într-o țară care a îmbrățișat nazismul, dar doar cu o mână.
Citește restul articolului →

Sunteți dependenți de tot ce înseamnă comunicare virtuală? Facebook, skype, messenger, email? Vă speriați de câte ori citiți articole alarmiste despre ce se poate întâmpla dacă nu ești atent cu ce postezi? Atunci, acest film de groază este perfect pentru voi :)) Simlplu, dar eficient făcut, fără sperieturi forțate, ci, mai degrabă, cu o acumulare constantă și apăsătoare a tensiunii. Dincolo de mijlocul ales pentru a transmite ideile scenaristului, filmul spune câteva lucruri intersante despre responsabilitate, corectitudine, prietenie, superficialitate, decizii stupide. Despre granița fragilă dintre viața intimă și cea publică, graniți subțiată din ce în ce mai mult de social media. Nu e o capodoperă cinematografică, dar e bun pentru ceea ce și-a propus. Și sigur e inedit prin modul de realizare.
Citește restul articolului →

Văzând acest film, mi-am amintit de o controversă care a divizat societatea românească de la începutul anilor 90, când s-a vorbit deschis despre regimul de lucru al gimnastelor noastre multiplu campioane. S-a vorbit atunci despre bătăi și violențe verbale, despre un gen de antrenament draconic. Și știu că au fost mulți care au spus că numai astfel se poate face performanță. Un argument ar putea fi faptul că, de atunci, această performanță a cam pălit. Aici e vorba, însă, despre muzică și despre ce trebuie să faci ca să fii cel mai bun. Se pare că talentul nu e suficient. Unde se termină, însă, sacrificul pentru un ideal și unde începe obsesia? Un film bine făcut și bine jucat, căruia i-aș fi dat o notă ceva mai mare dacă aș fi găsit mai inspirată alegerea actorului principal. Pelicula a luat 3 premii Oscar. Citește restul articolului →

Vă propun un film care n-are cum să nu vă binedispună. Fie că sunteți niște gurmanzi, fie romantici incurabili, fie fani ai multiculturalismului, veți găsi ceva să vă placă în această nouă peliculă a unui regizor suedez de trei ori nominalizat la Oscar. O comedie spumoasă despre ciocnirea dintre două civilizații, dintre două viziuni asupra mâncării, dintre două mentalități despre ce e frumos și ce e bun. Trei efecte sunt garantate: râzi, te emoționezi și ți se face poftă să mănânci ceva bun! Într-un rol ceva mai puțin obișnuit pentru ea, cunoscuta Helen Mirren. Producătorii filmului, adică cei care au avut încredere în proiect și au dat banii, sunt Oprah Winfrey și Steven Spielberg :)

Citește restul articolului →

Ea are cu ea, în permanență, o butelie cu oxigen. El are un picior artificial. Amândoi au cancer. Și se iubesc. Ce premiză mai interesantă pentru un film vreți? Dacă adăugăm că amândoi urăsc banalitatea și că apropierea lor îi determină să plece într-o călătorie pe care oamenii o fac, de obicei, la începutul vieții, nu la sfârșitul ei, deja avem aproape toate ingredientele pentru o peliculă de succes și multe lacrimi. Chiar dacă nu s-a ridicat la înălțimea așteptărilor mele, dar asta este numai vina mea, filmul reușește să transmită emoții, abordând delicatul subiect cu sensibilitate și cu un dram de umor. Ea, Shailene Woodley, mi-a plăcut. El, nu.

Citește restul articolului →

Filmul de astăzi e pentru cei interesați de mecanismele mai puțin evidente ale unui conflict vechi, care transcede, la un moment dat, diferențele de naționalitate sau religie. E interesant cum scenaristul reușește să arate că, la fel ca în conflictele dintre clanurile mafiote, în funcție de interesele personale, și în războaiele civile se fac și se desfac alianțe adhoc, nefirești, dar profitabile. Mai ales pentru cei care vor ca ostilitățile să continue. Un film aspru, pe alocuri de o duritate mai greu de privit, cu un protagonist foarte bun, despre care am mai vorbit pe-aici, Jack O’Connell. Regizorul e la primul lui lung metraj artistic și face o treabă excelăntă, construind acest thriller dramatic, plin de subtilități psihologice.

Citește restul articolului →