blat, ipocrizie, frică sau strategie?

Ultimele zile au adus, din nou, în discuţia analiştilor politici sau simplilor cetăţeni dotaţi cu net şi facebook, atitudinea împăciuitoare a premierului Ponta. Când toată ţara se pregăteşte de răzbel, la alegeri, aşteptând creşterea tensiunii pe măsură ce ne apropiem de data fatidică, şeful guvernului pare să parcurgă drumul invers, de la conflict la armonie cu mai vechiul duşman total, actual posibil partener de coabitare. Că aşa a spus prim-ministrul ziarului LeFigaro.

Talk-show-ri, editoriale, analize şi discuţii interminabile au urmat acestei afirmaţii. De la “Ponta trădează” la “Ponta îl lasă în ofsaid pe liderul PNL” sau “încă o palmă pentru Antonescu”, de la “Ponta se laudă cu coabitarea” până la “Ponta a prins gustul coabitării”, de la “premierului îi e frică de Europa” până la “preşedintelui PSD îi e frică de colegii de partid”, de la “blat cu Băsescu” până la “mişcare a lui TB de rupere a USL”… toate au fost spuse şi scrise pe marginea subiectului. Şi dă-i şi luptă, şi luptă şi interpretează, fiecare după intelect şi interese.

Nedumerirea multora, abia ieşiţi din vârtejul ameţitor al referendumului eşuat din vară, a crescut şi datorită altor mişcări ale premierului. A fost primul care a spus că nu se întrevede o nouă suspendare a lui TB şi a refuzat să discute scenariile cu “dacă”. A renunţat să mai insiste să reprezinte României la Bruxelles, la Consiliul European, cedând fără luptă onoarea preşedintelui. Mai mult, l-a asigurat public de tot sprijinul experţilor guvernului, pentru a face faţă onorabil negocierilor de acolo. Şi a şi refuzat, elegant, invitaţia de a-l seconda pe şeful statului la reuniune.

Toate astea ar putea induce ideea că, în afara nucleului dur din jurul lui Antonescu, restul USL-ului ar cam da-o la pace cu locatarul de la Cotroceni, doar-doar o fi lăsat să guverneze şi el niţel, în linişte. Şi că liderul PSD, de teama competitorilor din propriul partid, vrea să se pună bine cu TB pentru a rămâne premier şi după alegeri.

Eu nu cred nimic din toate astea. Ce cred, însă, e că Victor Ponta a învăţat în ultimele luni că, în politică, aparenţele contează foarte mult. Şi că teatrul lui TB şi al acoliţilor lui, care se dau mari apărători ai justiţiei şi statului de drept, şi de asta nu se lasă duşi din scăunele, trebuie combătut cu un alt scenariu. Cel al împăciurii, al compromisului, al stabilităţii. Urechile Uniunii Europene sunt extrem de sensibile la astfel de cuvinte. Social liberalii şi-au dat seama că eşecul din vară şi reacţia cancelariilor europene se datorează, în mare parte, şi modului în care au decurs lucrurile, forma lor, nu fondul. Multora de acolo le vor fi părut modul intempestiv şi rapiditatea cu care s-au derulat toate demersurile prereferendum ca fiind agresive şi, implicit, nedemocratice. În democraţie schimbările se fac rareori în mod abrupt iar procesele politice sunt îndelungate şi moderate ca ritm.

De aceea, Ponta spune Europei ce vrea să audă. Că el e gata de politică matură, care implică, dacă trebuie, şi coabitarea cu vechiul adversar. Că a învăţat lecţia şi se va pune la masa discuţiilor cu TB, pentru că numai aşa se poate evita un dezechilibru politic, pe care mulţi îl văd de neacceptat în contextul crizei economice care pare să revină

Pe de altă parte, Ponta le vorbeşte şi românilor. Acelora dintre ei care, fără să fie fani Băsescu, au respins desfăşurarea în forţă a acţiunii din vară. Cei care au stat acasă, nu ca să-l susţină pe TB, ci speriaţi că cei noi vor guverna aşa cum au gestionat suspendarea preşedintelui. Cei care spun că nu au pentru cine să voteze şi, implicit, nu vor merge la urne în decembrie. Şi nu în ultimul rând, acelora dintre români, destul de mulţi, care, după implicarea afectivă din referendum, dezamăgiţi de rezultat, îşi doresc stabilitate. Storşi de conflictul acutizat din ultimul an, încep să simtă nevoia liniştii, ca pe o condiţie esenţială în depăşirea perioadei dificile care urmează, din punct de vedere economic.

De aceea cred că strategia premierului e alta decât cedarea din frică/laşitate sau blatul cu Băsescu pentru funcţie. Cred că e aceeaşi ca cea din primăvară (despre care am scris aici), când, la investirea guvernului Ungureanu, a avut un discurs moderat, criticat şi atunci de aliaţi şi exploatat de opozanţi. S-a dovedit că a gândit bine, sondajul de după arătând că românii i-au apreciat poziţia echilibrată. Să vedem dacă-şi va atinge ţintele şi acum.

PS. Şi.apoi, cam cum va părea presupusul gest al preşedintelui de a nu-l numi pe Ponta premier în decembrie, după ce acesta a spus tuturor, afară şi înăuntru, că el e dispus să îngroape securea războiului? Cine va fi privit ca “the bad guy”?

PPS. Şi Băsescu pare a-mi confirma analiza, atacându-i dur pe Ponta şi guvernul acestuia. Ceea ce arată că s-a prins de strategie şi vrea musai să-l forţeze pe premier să riposteze agresiv, să iasă din starea zen care pare să-l fi cuprins şi care-i strică mult socotelile lui TB…

***

Dacă ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.