Aşa cum scriam aici şi aici, pentru mine, Olimpiada nu este doar o competiţie sportivă. De fapt, nu este în primul rând asta. Ci o nouă ocazie dată spiritului uman să se autodepăşească, să-şi înfrângă limitele, să inspire. Pentru că eu zic că un atlet nu are (sau n-ar trebui să aibă) doar muşchi, tehnică, viteză, flexibilitate, reflexe, dexteritate. Ci şi curaj, dârzenie, fair-play, responsabilitate, spirit de echipă, tărie de caracter, onestitate şi corectitudine. Da, ştiu că nu toţi sunt aşa, dar eu pentru aceştia mă uit la Jocurile Olimpice.
Din fericire, nici competiţia de la Londra n-a dus lipsă de momente care te fac să te ridici în picioare, nu pentru a aplauda vreun medaliat, ci pentru a ovaţiona un om care întruchipează, în faţa unui miliard de semeni, spiritul olimpic. Care nu e despre a câştiga, cu orice preţ, cum cred unii, ci despre capacitatea omului de a se autodepăşi, în încercarea lui de a ajunge în Olimp. Se spune că nu finalul contează, ci cursa, nu învingătorul, ci lupta! Mai ales când e dusă cu tine însuţi.
Iată un astfel de om, alergătoarea Merve Aydin din Turcia, în calificările cursei de 800 de metri.
Imaginile amintesc extrem de mult de cele întâmplate în urmă cu exact 20 de ani, tot la o Olimpiadă, cea de la Barcelona. Deşi grav accidentat, cu o ruptură musculară care avea să-i compromită definitiv cariera sportivă, Derek Redmond a vrut să termine în picioare cursa! Deşi a avut nevoie de sprijinul tatălui său, care a rupt cordonul forţelor de ordine pentru a intra pe pistă, Derek a trecut linisa de sosire, în ovaţiile celor peste 65.000 de spectatori. Şi ale mele, ca să fiu sincer, când am văzut imaginile!
***
Dacă ţi-a plăcut articolul, poţi citi unele asemănătoare:
– gesturi mici, oameni mici…
– gesturi mici, oameni mari
– oamenii încearcă să ajungă zei (2)
– oamenii încearcă să ajungă zei (1)
***
Dacă ţi-a plăcut ce-ai citit, poate ar merita să împărtăşeşti asta şi cu prietenii tăi de pe facebook, twitter sau alte reţele de socializare. E suficient să dai share, folosind unul din butoanele de mai jos :)
***
Dacă vrei, poţi primi direct prin mail informaţii despre orice postare nouă de pe blog. Nu trebuie decât să te abonezi la newsletter (în meniul din dreapta).
Superb! Te felicit pentru articolele cu si despre olimpiada! si eu am simtit la fel, si am fost alaturi de sportivi, asa cum am putut eu, m-am bucurat si m-am intristat pentru ei. nu foarte multi oameni apreciaza ceea ce ei incearca sa faca acolo. nu multi sunt in stare sa-si imagineze ce trebuie sa simti in acele momente.