strategii prezidenţiale pentru cei cu deştu’n gură

Pentru că i se apropie funia de par şi momentul în care nu va mai fi la butoanele serviciilor secrete bate la uşă, locatarul de la Cotroceni a început să dea rasol. Nu mai are timp de combinaţiile elaborate care mai mereu îl puneau sau îl readuceau în avantaj. Culisele lui au devenit din ce în ce mai strâmte, figuranţii s-au împuţinat şi el este în situaţia de a face mai totul de unul singur. De aceea, ultimele lui mişcări sunt neîndemânatice şi obiectivele lor atât de evidente, încât dau senzaţia de însăilare amatoricească. Şi chiar dacă el e obişnuit să se adreseze unui public ce i-a înghiţit mulţi ani cam orice tâmpenie spusă sau făcută, nu mai reuşeşte să ridice nivelul strategiilor mai sus de cel al prostirii în faţă. Cu speranţa că, poate, mai sunt destui clienţi pentru aşa ceva.

După ce, o bună bucată de timp, a alimentat zvonurile despre o înţelegere subterană cu premierul, în vederea unei rocade la finalul anului viitor, s-a prins, în sfârşit, că pactul de coabitare şi numirea Codruţei Koveşi la DNA n-au fost infantile cadouri făcute de social-democrat, ci mişcări care să-i asigure acestuia oareşce linişte şi libertate de acţiune în debutul celui de-al doilea mandat. Că, deşi este nerăbdător, ca orice tânăr, să ajungă în vârf, destul de nărăvaş pentru a avea, uneori, reacţii nepotrivite şi cu destulă personalitate încât să deranjeze mai ales apropiaţii şi aliaţii, Victor Ponta a făcut ceea ce puţini politicieni au reuşit în ultimii 24 de ani. A învăţat. De la, în confruntare cu, sau chiar încercând să navigheze printre Adrian Năstase, Mircea Geoană, Ion Iliescu, baronii locali ai PSD, aliaţii liberali, partenerii externi şi, de ce nu, chiar Traian Băsescu.

Şi, în stilu-i caracteristic, acesta in urmă s-a sucit brusc şi pare să-l reevalueze pe liderul liberal. Din discursul lui au dispărut toate ironiile şi insinuările la adresa acestuia. Dintr-o dată, Băsescu pare resemnat în faţa inevitabilului: dacă USL supravieţuieşte, Antonescu ajunge preşedinte, dacă USL se rupe… Antonescu ajunge preşedinte! Pentru că, e convins TB, toate firimiturile de dreapta  se vor strânge în spatele lui şi-l vor împinge spre victorie. Şi, în glumă desigur, se oferă să-i transmită din ştiinţa lui de a-i fraieri pe fraieri, pentru a-l învinge pe contracandidatul din turul doi. După cum spuneam, strategii de doi bani, bune de agitat puţin presa. Care s-a grăbit, desigur, să scoată o groază de fum, în funcţie de interese. Ba că există un pact secret între Băsescu şi Antonescu, ba că primul nu vrea decât să tulbure apele în USL.

Pentru mine, e clar că noua ieşire a cârmaciului e adresată foştilor săi pupili, răzleţiţi acum în toate colţurile de dreapta ale eşicherului politic. După ce preconizatul vehicul prezidenţial, Mişcarea Populară, s-a născut fără roţi şi fără volan, după ce PDL-ul i-a scăpat de tot din mână, în pofida rămânerii acolo a unor marionete ca Boc sau Macovei, în condiţiile în care Neamţu, MRU, Pavelescu nu mai par aşa seduşi de genialitatea sa politică, TB s-a văzut descoperit pe toate flancurile. Pe de o parte, finalul mandatului riscă să aducă oareşce turbulenţe pe planul juridic. Şi, mai important decât atât, cine o mai face preşedinte pe Duduia? Căci nu prea mai are coledzi, mă-nţeledzi?

Aşa că semnalul a fost clar: ori vă băgaţi minţile-n cap şi reveniţi, uniţi, sub pulpana mea, ori riscaţi să vă treziţi la anul şi fără preşedinte, şi fără premier şi fără şanse de a mai avea vreunul dintre aceştia mulţi ani de acum încolo. Dar, chiar dacă nu cred c-a intenţionat asta, e şi o mărturisire a propriei impotenţe, o recunoaştere implicită a fundăturii în care a ajuns şi din care nu mai poate ieşi singur, aşa cum a făcut-o de atâtea ori până acum.