(şi) Crin are o problemă cu liniştea!

Că locatarul de la Cotroceni a avut mereu o problemă cu “liniştea”, ştiam. L-am văzut de atâtea ori sărind ca ars, auzind cuvântul, de parcă atinsese tămâie, încât nu mai aveam dubii că, pentru el, e ca şi când l-ar forţa cineva să bea whiskey cu cola. Ce rost mai are să trăieşti după aceea, nu? Dar mi-am zis că o fi defect profesional, de pe vremea când mergea multe luni pe mare şi se plictisea îngrozitor fără o mică furtună care să-i zgâlţâie barca.

Acum, constat că alt reprezentant al dreptei are idiosincrazie faţă de cuvânt. De fapt, faţă de semnificaţia lui. Auziţi aci ce zice Crin Antonescu: “Nu liniștea este prerogativa președinților, nu pentru liniște votează cetățenii în regimuri politice și constituționale care presupun președinte votat. Preşedintele trebuie să ofere garanţii, nu linişte“.

Când doi mari oameni de stat îţi spun că liniştea e câh, te duci la dicţionar şi cauţi, poate nu ştiai tu ce înseamnă exact :) Să afli de ce e ea atât de rea, de nedeziderabilă. DEX-ul zice aşa: Linişte = 1. Lipsă de zgomot; tăcere; calm, acalmie. 2. Stare (sufletească) lipsită de zbucium, de frământări; tihnă, pace, seninătate.

Deci ce să înţeleg eu de aici? Că, în viziunea celui ce se pregăteşte să devină preşedinte, românii nu votează pentru calm, tihnă, pace, seninătate şi lipsă de frământări? Şi-atunci, dacă el nu e trimis în fruntea ţării ca să-i ofere aşa ceva, cam ce-ar vrea oamenii de la el? Zgomot, zbucium, război, tensiuni? Sigur, dacă mă întrebaţi pe mine, nu şeful statului ar trebui să fie cel de la care să se aştepte, cu mâna întinsă, toate astea. Poate doar să fie una dintre sursele lor şi să nu le strice din toane, orgolii sau interese meschine şi viscerale.

Adevărul e că România n-a prea avut parte de linişte în istoria ei. Nici politică, nici sufletească. Nu e de mirare că, pentru unii, e un fel terra incognita. De când s-a inventat pe meleagurile astea pseudodemocraţia de tip mioritic şi am încropit partidele politice lipsite de identitate doctrinară, acestea s-au ciondănit gălăgios în continuu. Între ele sau cu vremelnicii conducători ai naţiei. Au ridicat circul la nivel de politică naţională. Cu cât mai zgomotos, cu atât mai interesant pentru prostimea care crede că se-ntâmplă ceva important şi pentru ea.

Eu am o singură aşteptare de la preşedintele ţării mele. Să vegheze ca liniştea să nu se transforme în tăcere! De restul se poate ocupa un popor bine condus.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Eu sunt convins că-i vorba de pescuitorii în ape tulburi. În vremuri limpezi sare în ochi orice năzbâtie. Așa fac și alți, care-și zic că-s apărătorii democrației!
      Nu uit interviul acordat de Cornel Burtică, mai ales relatarea cu 100 de mil.$, plătiți peste tranzacția de 5 mild.$, ce au fost returnați – urma un an electoral!
      Dacă-i multă agitație cine mai discerne esențialul, așa că falimentarea TVR sau CNPR sau Oltchim sau CFR sau …se pierd din atenție.