să ne insultăm inteligent :)

Noi, românii, nu prea le avem cu subtilităţile, ironiile fine şi sarcasmul elaborat. Noi ne înjurăm de mamă, ne tragem un pumn sau ne scuipăm. Asta, şi pentru că nu prea avem umor, dar suntem tari la miştocăreală. Cu cât mai grosieră, cu atât mai de succes. Nici măcar elitele, în confruntările lor de idei, nu folosesc insulte rafinate, care să lovească puternic, fără să fie grobiene sau deplasate. Şi care, după impactul iniţial, să-l farmece şi pe destinatar cu amestecul de spirit şi inteligenţă. Există, însă, oameni care au ştiut să folosească nu doar asprimea unor cuvinte, ci şi fineţea sensurilor pe care le pot căpăta în combinaţia potrivită.

Mark Twain: “Nu am fost la înmormântare, dar am trimis o scrisoare drăguţă în care mi-am exprimat acordul”

Winston Churchill: “El avea toate calităţile care-mi displac şi niciun viciu din cele care-mi plac”

Groucho Marx:“A primit frumoasa înfăţişare de la tatăl ei. El e chirurg estetician”

William Faulkner: “El (Ernest Hemingway) n-a folosit niciodată un cuvânt care să-i trimită cititorul la dicţionar”

Oscar Wilde: “N-are duşmani, dar e profund neplăcut prietenilor săi”

George Bernard Shaw către Winston Churchil: “V-am trimis două bilete la prima reprezentaţie a piesei mele. veniţi cu un prieten… dacă aveţi vreunul”
Winston Churchill  către George Bernard Shaw: “Nu pot veni la prima reprezentaţie. Voi veni la a doua. Dacă va exista!”

Forrest Tucker: “Iubeşte natura, în ciuda a tot ceea ce natura i-a făcut”

Abraham Lincoln: “Reuşeşte să folosească cele mai multe cuvinte pentru exprimarea celei mai mici idei”

Elisabeth Taylor: “Unii dintre cei mai buni actori alături de care am jucat au fost câini şi cai”

Dorothy Parker: “Ea vorbeşte 8 limbi, dar nu reuşeşte să spună NU în niciuna dintre ele”

Frank Sinatra, despre Robert Redford: “Ei bine, cel puţin şi-a găsit iubirea adevărată. Ce păcat că nu se poate căsători cu el însuşi”

Liberace către un critic: “Vă mulţumesc pentru cronica dumneavoastră. După ce-am citit-o, am plâns tot drumul până la bancă”

Billy Wilder: “Are urechea muzicală a lui Van Gogh”

Lev Tolstoi: “Nu-şi alege niciodată hainele şi opiniile. Le poartă mereu pe cele care sunt la modă”

Margot Asquith: “N-a văzut niciodată o centură, fără să simtă nevoia să lovească sub ea”

Emmet Hughes, despre Dwight Eisenhower: “Ca intelectual, a revărsat asupra golfului şi bridge-ului tot entuziasmul şi toată perseverenţa pe care le-a refuzat cărţilor şi ideilor”

Winston Churchill, despre americani: ” Ei încearcă mereu să facă lucrurile cum trebuie. După ce au epuizat toate celelalte posibilităţi”

Groucho Marx: “Nu uit niciodată o faţă, dar, în cazul tău, voi face o excepţie”

 

Categorii: diverse
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Îmi pare rău, Radu!
      Dar de data asta nu-ți dau deloc dreptate!
      Am citit articolul tău, dar și comentariile anterioare…
      Sunt de acord cu Șerban care spune ”Nu înțeleg, chiar nu pot să înțeleg, moda disprețului față de propriul neam, chiar dacă această „modă” are o vechime mai mare de un secol!”…Așa gândesc și eu…
      Sunt de acord cu Kariem…Da…” Românul e hâtru si intraductibil!”
      Nu știu ironiile și vorbele subtile ale unor oameni celebri români sau nu-mi vin în minte acum…
      Dar știu că românul face haz de necaz…
      Ar mai fi multe de spus, dar nu are sens…
      Poate că în jurul tău se învârt oameni lipsiți de umor, dar eu cunosc o mare de oameni care au umor cu carul…
      DA!
      ROMÂNII AU UMOR!

    2. Nu tocmai! Românul e hâtru si intraductibil! Românul nu-i musai subtil, dar e inventiv in ale subtilitătii. Romanul e Caragiale. Si vesel, si parsiv, si lunecos.Românul adevarat e greu de descoperit…si rar, el si umorul lui nativ. In rest, smirgheluim ca viata-i scurta! Am gandit bine lasandu-si in seara asta timp de lectura pe ast blog! Ma…incarca pentru o noua saptamana.

    3. Nu înțeleg, chiar nu pot să înțeleg, moda disprețului față de propriul neam, chiar dacă acestă „modă” are o vechime mai mare de un secol! Ba, am impresia că s-a ajuns la stadiul în care se judecă la modul:
      – Ce Dumnezeu se întâmplă? M-am exprimat, în scris sau oral, cel puțin interesant, dacă nu chiar inovativ, însă sunt ținut la distanță, nu-s băgat în seamă de „boierii minții”?!
      – Dar cu „România-i de căcat” ai apucat să te exprimi? Încearcă! Poate ajungi în fruntea ICR.
      Eu am crescut cu cele 10 mușatisme publicate săptămânal în Contemporanul și mă bucuram, alături de majoritatea românilor, când citeam/auzeam fraze pline de umor fin, ce reușeau să scape de cenzură și se publicau sau erau rostite pe scenă (ex: „Eu, în socialism, am trei principii – nu mă mir, nu mă sperii, nu mă plâng!” N.B. Sincer, aplicabilitatea este încă în vigoare, chiar dacă ne-am întors la capitalism !)
      Doamne, ce refulare a nădufului adunat zilnic reușeam să avem ascultând un banc bun! (ex: Știi de ce nu se găsește hârtie igienică? – !?! – Pentru ca turiștii să plece cu o amintire de neșters!)
      În prezent apar o sumedenie de texte de umor robust, inclusiv în presa răsfoită de un știrist cu pretenții, dar și în emisiuni TV.
      – Mihai Frunză ( Podul Grant a trecut pe locul al doilea – Basarab I)
      – Tudor Octavian (Tradiția nu e neapărat un fapt de onoare. Există tradiții solide și în materie de hoție, de minciună, de trădare. Politicul o dovedește cu prisosință!)
      – Dan Dumitrescu (Despre vârstă, observându-l și pe Dănciulescu, și pe Tudor Octavian, am putea spune altceva. Fiecare vârstă, cu problemele ei. Dănciulescu mai poate. Și știe că mai poate.)
      – Grupul Vouă (sceneta Jos primarul – sus primarul).
      Sigur că a existat și există, CA PESTE TOT ÎN LUME, și umor grosier în trăirile românilor, dar nu trebuie amintite alături de exprimările personalităților ilustre prezentate în această postare.
      Am lungit mult postarea și-mi cer scuze, dar nu pot să nu amintesc de o însemnare din ziarul Gândul, din noiembrie 2010 : Ambasadorul Germaniei “Andreas von Mettenheim recunoaste că există ceva în România care-l deranjează – spontaneitatea – şi aceasta datorită faptului că această trasatură este total straină mentalităţii germane. “
      N-am citit nici un comentariu, privind caracterizarea făcută, deșii persoana a mai stat la post până prin primăvara 2013!
      Dar nu pot încheia fără să-l citez pe Garabet Ibrăileanu: „Câte milioane de vorbe ai spus în viața ta, ai spus toate vorbele care sunt în Shakespeare, în Goethe, în Kant. Numai că tu le-ai combinat altfel”