prima mea mare dezamăgire la CNA

Am simţit pentru prima dată cu adevărat limitările frustrante ale legislaţiei audiovizualului. După 3 şedinţe cu discuţii interminabile pe seama modului în care televiziunile au acoperit ”evenimentul” crucial pentru naţie, circul prilejuit de moartea şi înmormântarea mamei unei “vedete”, concluzia a fost că nu se poate sancţiona mai nimic! Şi sigur nu suficient pentru a descuraja posturile să recidiveze! După multe ore în care mi-am simțit neuronii murind de dezgust și revoltă pentru felul în care televiziunea ultimilor ani  înțelege câteodată să-și îndeplinească rolul, a trebuit să constat că, oricât de anormal mi s-ar părea mie ceea ce am văzut și auzit în fragmentele respective, nu s-a încălcat legea decât puțin și nu ”în puncte esențale”.

Dar despre altceva vreau să vă vorbesc acum. Câțiva reprezentanți ai unor posturi au încercat să explice/justifice deciziile editoriale legate de prezentarea grotescului spectacol în care s-a transformat moartea unui om despre care nimeni n-ar fi știut nimic, dacă n-ar fi avut grijă tot televiziunile să-l ridice la rangul de ”vedetă”. Argumentele lor au fost, practic, două: asta vrea poporul, deci asta înseamnă interes public, așadar sunt obligați să-l satisfacă, și goana după audiență cu orice preț e justificată de nevoia de supraviețuire a posturilor și, evident, de grija față de angajații lor care trebuie să pună pâine pe masa copiilor.

Ca să vedeți că nu mi-am schimbat viziunea asupra rolului televiziunii în societate pentru că acum am o funcție într-un organism cu putere (fie ea și foarte limitată) de reglementare a audiovizualului, vă reproduc cele scrise de mine acum 15 ani în Oglinda Mișcătoare, o carte despre manipulare și despre relația dintre mass-media, cultură și societate, publicată când eram încă angajat al primei televiziuni la care am muncit, Antena 1.

Unul dintre argumentele invocate cel mai des de televiziune pentru a justifica impunerea de standarde scăzute sau/şi raportarea la ele: trebuie dat oamenilor ceea ce-şi doresc!

Argumentul este folosit şi de traficanţii de droguri sau de cei care practică sau controlează prostituţia şi pornografia. Argumentul este fals, chiar făcând abstracţie de etică şi morală. O mulţime de programe noi eşuează tocmai pentru că nu prezic şi nu respectă preferinţele telespectatorilor. Acesta este un motiv pentru care o mulţime de emisiuni şi de filme nu fac altceva decât să se maimuţărească unele pe altele. De aici apare o nouă idee, mai periculoasă. Media n-ar face decât să satisfacă o cerere deja existentă şi nu participă, precum traficantul de droguri, la crearea şi menţinerea cererii. E ca şi când ai spune că românii îşi doreau telenovele chiar înante de a şti ce sunt acelea. Acest lucru ignoră cu desăvârşire nu numai relaţia simbiotică dintre producătorul şi cumpărătorul unui produs sau al unui serviciu, dar şi puterea mass-mediei de a crea, menţine şi modela nevoile receptorilor.

Gândiţi-vă la relaţia dintre un părinte şi copilul său. Acesta din urmă ar mânca dulciuri până ar face diabet. Cu cât oprobiu l-am privi pe cel care ar permite acest lucru? Și el ar putea folosi aceeaşi justificare: îi dau ceea ce-şi doreşte!

În orice caz, şi justificarea aceasta este falsă. Astfel, în grila unei televiziuni ar trebui să se regăseascătoate tipurile de  programe dorite de telespectatori. Acest lucru nu se întâmplă pentru că importantă este dorinţa masei şi nu a grupurilor. Masa cea mare este un viitor consumator de detergenţi sau de idei propagandistice, în funcţie de obiectivele pe care şi le stabileşte o televiziune.”

Veți observa amuzați că făceam referire la telenovele. Ei bine, ele reprezentau atunci limita de jos a producțiilor de televiziune. Nimeni nu și-ar fi imaginat că, în doar 15 ani, această limită va coborî înfiorător de mult, făcând sus pomenitele seriale să pară producții premium.

PS. Din păcate, CNA-ul nu va putea modifica ceva în bine în spaţiul audiovizual, atât timp cât va fi singur, nesprijinit de o opinie publică puternică şi implicată. Şi nu, văicărelile pe facebook şi bloguri nu vor schimba nimic! Când un reprezentant al unui post important îţi spune nonşalant că prezentarea in extenso a circului este, de fapt, o metodă de educare a populaţiei… nu mai sunt multe de comentat! Şi, legal, nici de făcut!

Categorii: anacronic, CNA, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to mirela Cancel reply


    1. Din pacate,la capitolul mobilizare nu stam deloc bine, ori tocmai aceasta ar face ca parerea noastra sa conteze cu adevarat, Deci… chiar sa nu mai fie nicio sansa de schimbare de mentalitate in”Romania lucrului bine facut”? Avem nevoie de un imbold, poate, chiar, poate, de la dvs, de ce nu? Va doresc sa aveti multa putere de convingere printre colegii dvs. si poate, in curand, vom avea…O NOUA LEGE A AUDIOVIZUALULUI! Succes!