Povești de la Rio cu oameni frumoși

refugee-teamOrice Olimpiadă, dincolo de competiție și rezultate, e plină de povești frumoase despre oameni deosebiți. Despre a căror existență nu am fi aflat, probabil, niciodată, dacă, din 4 în 4 ani, nu s-ar fi facilitat una dintre cele mai înălțătoare manifestări ale spiritului uman. Dar, despre asta am scris aici, nu reiau :) Și cea de la Rio, din 2016, are toate șansele să dezvăluie mult mai mult decât ambiții, eforturi supranaturale, determinare sau talent. Pentru că a început bine, cu atletul bolivian care a izbucnit în lacrimi când a intrat pe Maracana, la ceremonia de deschidere (despre care am scris aici). Și continuă la fel de bine. Așa că voi încerca să vă spun câteva dintre poveștile despre care vorbeam mai sus, ca să vedeți că Olimpiada înseamnă mult mai mult decât sport!

Pentru prima dată în istorie, pe lângă cei peste 11.000 de atleți, reprezentând cele 206 țări membre ale Comitetului Olimpic Internațional, la competiție participă și o delegație a refugiaților, adică a celor care au fost nevoiți să-și părăsească patria și, deocamdată, nu au devenit cetățenii alteia. Sunt 10, din Siria, Sudanul de sud, Etiopia și Congo. Ei nu reprezintă o țară, ci cele 64 de milioane (!!!) de oameni care, din cauza războaielor sau a persecuțiilor poltice, etnice, religioase sau de altă natură, au fost nevoiți să-și abandoneze căminele. Una dintre ei este Yusra Mardini, 18 ani, născută în Siria.

În august, anul trecut, Yusra și sora ei au decis să părăsească Siria din cauza conflictului armat care a provocat moartea a sute de mii de civili. Au trecut în Turcia și, de acolo, împreună cu alți 18 refugiați, s-au urcat pe o barcă șubredă, cu destinația Grecia. Cu ceva timp înainte de a ajunge, motorul s-a stricat, iar ambarcațiunea a început să ia apă. Din cei 20 de pasageri, doar Yusra și sora ei știau să înoate, așa că s-au aruncat în mare și au împins barca timp de 3 ore (!) până la țărm. Deși pare un moment traumatizant, tânăra siriană l-a folosit ca motivație pentru a se pregăti, odată ajunsă în Germania, pentru Olimpiada din Brazilia. ”M-am gândit că ar fi rușinos să mor înecată, ținând cont că sunt o înotătoare” a spus ea. Și, referindu-se la ambiția de a concura la natație la Rio, Yusra mărturisește că ar vrea ca toți refugiații să fie mândri de ea și să înțeleagă că, și dacă au fost nevoiți să plece în exil, nu trebuie să renunțe la visele lor!

Eu cred că Yusra și-a câștigat deja medalia de aur, dar îi țin pumnii să o obțină și pe cea cu cele 5 cercuri pe ea!

PS. Ea, ca și coechipierii ei, și-a câștigat participarea la Olimpiadă, calificându-se la fel ca ceilalți sportivi!

PPS. Click pe poze pentru a le vedea mari!

Categorii: Oameni
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwittergoogle_plus

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: