pianul călător

Într-o ţară în care Administraţia Fondului Cultural Naţional dă 64.000 de lei (!!!) finanţare pentru “împăratul Constantin cel Mare şi legăturile sale cu Oltenia la împlinirea a 1700 de ani de libertate creştină”, pare un adevărat miracol un proiect consistent, cultural şi educativ, amplu şi cu potenţial mare de a schimba ceva în comunităţile în care se desfăşoară. Unul despre care se ştiu prea puţine, că doar nu e pe bază de hipstăreală superficială feisbuchistă sau cu invitaţi speciali din rândul paţachinelor seminude care vând tabloidele printate sau televizate.

De 3 ani, câte un pian părăseşte studiourile Radio România, călătoreşte prin ţară, şi, sub mâinile lui Horia Mihail, bucură mii de oameni, pentru a poposi la final, mai mult timp, într-o sală de concerte dintr-un oraş care nu-şi permite achiziţia unui astfel de instrument. Primul a ajuns la Mediaş, al doilea la Sânnicolau Mare.

Călătoria celui de-al treilea, începută în Cişmigiu şi Herăstrău, în mijlocul unor nu foarte mulţi, dar îmbucurători iubitori de astfel de muzică, va continua în 15 aşezări din România şi Republica Moldova pentru a se încheia la Tulcea, acolo unde va rămâne 3 ani. Printre cei care s-au bucurat de debutul voiajului am fost şi eu. Când am auzit că e pe bază de Beethoven, m-am gândit că nu pot rata un astfel de moment.

Şi bine mi-a părut. Chiar trăieşti senzaţia că muzica a coborât printre oameni, acolo unde îi este menit să fie. Pentru o oră, o mână de străini, veniţi fiecare pe-acolo cu-ale lui, copii, căţei, baston, seminţe, umbrelă, bicicletă, aparat foto, role, să piardă timpul sau să asculte păsărelele, devine un organism unitar, alei cărui celule sunt ţinute împreună de sunetele dintr-o cutie mare şi neagră. La final, fiecare îşi vede de drumul lui, mai puţin singur într-o lume de călători.

Câteodată e nevoie de atât de puţin pentru o oră de dezînstrăinare. Sigur, nu mă refer la geniul lui Beethoven, talentul şi munca lui Horia Mihail sau la eforturile oamenilor de la Radio România Cultural. Ci la ideea de a redescoperi ce ne poate aduce împreună, fie şi numai pentru o oră, într-un parc abia ieşit din amorţirea iernii.

Mai multe detalii aici.

PS. Pentru a vedea mai mari pozele făcute de Cristian Munteanu, click pe ele.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Subscriu la ce a spus dorin numai ca eu nu as folosi o pusca, eu i-as pune pe toti inchisi pe un stadion cu vre-o 10 lei flamanzi

    2. si inca ceva “snobii ” au considerat programul “comercial ” ei bine daca :Sonata Lunii , Patetica si Appassionata drept lucrari comerciale e prima data cad ma bucur ca nu am o pusca … mi-e teama ca as folosi-o!

    3. m-am bucurat si eu de “pian ” a poposit si la Oradea la noi nu a fost nevoie de pianul calator … sala Filarmonicii are un pian f. bun , la ceaiul de dupa concert la care mergem de obicei a erupt vulcanul care dormea in mine… eu am caracterizat publicul meloman din Oradea ca ‘putin ” snob … lunea snoaba si buna pleaca in general dupa pauza si de multe ori dupa … urmeaza o lucrare de lucreare , In frumosul meu oras de pe malurile Crisului Repede e o lume multi culturala si multietnica , la recitalul Lui Horia Mihail / este unul din oamenii pt. care sunt mandru ca sunt roman/ au fost f. putini din concetatenii mei de alte nationalitati, ei bine daca venea cineva …. se statea pe sari si se atarnau de la balcon …. boul de director care e numit politic si face parte di formatiunea care facea cartile si baga zazanie in uniune … nu a fost prezent sa-i dea macar un buchet de flori lui Horia … dar salut si eu ideea cu pianul am mai vazut un recital cu 3-4 ani in urma cu Horia Mihail , Alex Tomescu si Razvan Suma … recitesc acum inainte de a da click pe postare si recunosc ca am fost potolit si bland in exprimare , crede-ma Radu nu ai fi vrut sa-mi fii aproape in seara cu pricina … o seara minunata sa ai !