Oameni în faţa cărora m-aş ridica în picioare

Omul despre care vă vorbesc astăzi sculptează şi pictează. Nimic ieşit din comun până aici, chiar dacă nu sunt foarte mulţi care au talent la aşa ceva. Are 19 ani şi e din Oarja, judeţul Argeş, dar învaţă la Craiova. Nici asta nu e surprinzător. A luat premiul I la Olimpiada Naţională de Meșteșuguri Artistice Tradiționale de fiecare dată când a participat. Adică de 3 ori. E o performanţă, dar nu asta îl face special.

Nici măcar faptul că e surdo-mut nu m-a determinat să scriu despre el. Deşi ar fi fost suficient, pentru că, în loc să stea cu mâna întinsă la vreun colţ de stradă, munceşte cu dăltiţa şi pensula, învaţă să se perfecţioneze şi e determinat să-şi folosească talentul pentru a răzbi în viaţă. Nu e uşor, atunci când te-ai născut cu un asemenea handicap într-un sătuc din România, într-o familie de agricultori, să ajungi să creezi şi, mai mult, să îţi fie cumpărate obiectele ieşite din mâinile tale.

Se numeşte Alin George Zan şi şi meşteşugeşte icoane sculptate în lemn, pe care apoi le pictează.

Dar motivul pentru care face subiectul acestei rubrici de pe blogul meu e modul în care înţelege să împartă cu cei care, ca şi el, au avut mai puţin noroc în viaţă, din varii motive. Deşi nu câştigă foarte mult din comercializarea operelor sale, a decis să dea o parte din bani unor ong-uri care se ocupă cu ajutorarea celor în nevoie. Astfel, a vândut o icoană şi un tablou cu 10.000 de roni, pe care i-a donat pentru înfiinţarea unui centru destinat mamelor abuzate.

Pentru asta, Alin George Zan, mă ridic în picioare în faţa ta!

PS. Click pe poză pentru a o vedea mai mare.

PPS. Citeşte aici  mai multe poveşti despre oameni deosebiţi!

Categorii: Oameni
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. poate ca ar trebui sa ma ridic in picioare in fata ta in semn de respect,dar eu prefer sa ma inclin …iti doresc numai bine…Alin George Zan…

    2. Nu poti sa nu te inclini in fata acestor oameni, iar eu ca mama si bunica nu pot sa nu afirm, azi, de 8 Martie : Halal de mama care l-a crescut! sa fii sanatos, atat cat s-a indurat Dumnezeu si sa nu te abati niciodata de la principiile frumoase pe care le-ai aratat pana acum. Mult succes!

    3. Un tanar exemplar care prin exemplul lui personal arata cat de gresite pot fi uneori prejudecatile societatii fata de persoanele lipsite de auz.Eu insumi sunt fara auz si stiu ca nu e usor…Felicitari acestiu tanar si sa-i uram mult succes in continuare.

    4. Multumesc dle. Herjeu pentru acest articol, avem mare nevoie de astfel de exemple . Ma inclin cu mare respect in fata acestui tanar deosebit. Dumnezeu sa-l ajute sa-si continuie drumul pe care a pornit pentruca va deveni un exemplu pentru multi . (am 75 ani dar sper sa traiesc sa mai primesc vesti despre el). Cu stima si respect, Barbara.