A sosit timpul să vorbesc din nou despre oameni deosebiţi, care, deşi loviţi de viaţă, nu abandonează drumul pe care au pornit. Şi care, ajungând la rezultate remarcabile, reuşesc să-i stimuleze pe cei mai puţin curajoşi ca ei sau pe cei care nu au avut mereu tăria morală de a depăşi o situaţie dificilă. Eu, unul, nu m-am gândit niciodată cum aş face faţă în cazul în care mi-ar fi amputat un picior. Dar sigur nu mi-aş imagina că aş putea deveni dansator de step. Ei bine, cel despre care vă povestesc azi… a făcut-o! :)
Îl cheamă Evan Ruggiero şi are 22 de ani. Când avea doar 5, a văzut-o pe sora sa dansând step şi, ca orice copil competitiv, a spus: “pot şi eu!” Aşa că a început să se antreneze serios. Curând, avea să devină nu doar mai bun ca surioara lui, dar, în doar 5 ani, era primit ca membru în Ansamblul de step al statului New Jersey. Va dansa pe cele mai importante scene din nord-estul Americii şi va ajunge, la 17 ani, unul dintre studenţii eminenţi ai Şcolii de Muzică John J. Cali din cadrul Universităţii Montclair.
Doi ani mai târziu, după ceea ce el a crezut că e doar o rană superficială la nivelul pielii, un verdict crud părea să pună capăt nu doar carierei de dansator profesionist dar şi unei vieţi normale. Avea Osteosarcom, o formă de cancer al oaselor. După 6 luni şi 9 operaţii, medicii au fost nevoiţi să-i amputeze piciorul drept, pentru a scăpa definitiv de boală. Din păcate, nu a fost suficient. A fost nevoie de 16 luni de chemoterapie şi de alte intervenţii pentru a-i scoate câteva tumori care apăruseră la nivelul plămânilor.
Credeţi că, după toate astea, Evan a abandonat lupta? Nu! A decis că e timpul să meargă mai departe şi nu oricum, ci pe calea pe care o apucase înainte de dramaticul obstacol. Aşa că şi-a reluat antrenamentele de dans. De data aceasta, în loc de al doilea pantof cu plăcuţe de metal, avea piciorul de aluminiu. Îşi poate imagina cineva prin ce-a trecut pentru a putea ajunge să danseze la Festivalurile de step din Los Angeles, St. Louis sau Jersey? Ei bine, el ştie cum, dar a făcut-o! Mai mult, astăzi strânge fonduri pentru o organizaţie care luptă împotriva cancerului şi face demonstraţii motivaţionale în faţa celor care trec prin situaţii asemănătoare. Sau chiar pentru oameni care nu s-au confruntat cu aşa ceva dar care au nevoie, poate, de un model pentru a învăţa cum să depăşească obstacolele mai mici sau mai mari din viaţă.
Iată-l aici la una dintre aceste demonstraţii.
Iar aici îl puteţi vedea în finalul Festivalului de step de la St. Louis, de anul trecut. De la minutul 3:27
Iată ce spune Evan: Sunt acum un dansator mai frumos, pentru că dansez pentru viaţă!
Pentru toate acestea, Evan Ruggiero, mă ridic în picioare în faţa ta!
PS. Click pe poze pentru a le vedea mai mari!
PPS. Dacă vrei, poţi citi aici poveştile altor oameni deosebiţi.
Impresionant !
Dar….de ce nu face si el ca majoritatea celor de la noi? Nu era mai comod sa se aseze intr-un carucior cu rotile si sa cerseasca pe la intersectii? sau, mai sfasietor, sa se tarasca in patru ( de fapt trei) labe si sa-ntinda mana spre cei milosi si cu frica lui Dumnezeu?
Extraordinar! Nu am cuvinte de apreciere suficiente! Ma ridic in picioare in fata ta, Evan Ruggiero!
felicitari Evan da merita sa ne ridicam in picioare si sa facem o reverenta in fata ta…in ultimul timp multe persoane cu hanticap ,au forta si buna vointa de a demonstra ca sunt oameni fara probleme…