nu vă tâmpiți copiii cu filme dublate!

Am mai spus-o de câte ori am avut ocazia. Dublarea filmelor e o prostie! În afară de faptul că e un semn sigur că gradul de analfabetism a crescut îngrijorător, e o cale sigură de a-l mări și mai mult. În condițiile în care cărțile au devenit niște necunoscute pentru copiii români, singura cale de a-și exersa capacitatea de a citi cât de cât cursiv rămâne descifrarea semnelor acelea mici și albe din josul ecranului pe care rulează un film pe care își doresc să-l înțeleagă.

Sunt multe avantaje ale subtitrării filmelor. Pe primul l-am pomenit mai sus. Al doilea ar fi asimilarea inconștientă a multoor cuvinte și sintagme dintr-o limbă străină. Al treilea ar fi dezvoltarea atenției distributive, nevoit fiind să privească la tot ecranul și să descifreze imaginile, scrisul și sunetele, în același timp. Al patrulea ar fi că îi stimulează pe cei mai mici să învețe să citească, pentru că nu mereu vor avea lângă ei un părinte. Deși cred că momentele petrecute alături de copilul tău, citindu-i dintr-o carte pe ale cărei poze se uită, sau subtitrarea la niște desene animate, sunt printre cele mai frumoase.

Nu poate fi chiar o coincidență faptul că în Italia se dublează absolut toate filmele, iar ea este una dintre țările cu cel mai mare procent de analfabeți și cu cel mai mic de vorbitori de limbi străine.

Ce mi-a venit să scriu acum despre asta? Am găsit, întâmplător, pe net, acest trailer, adicătelea un fel de rezumat-reclamă la o peliculă pentru copii ce va fi lansată în cinematografele românești. În afară de faptul că se adresează celor care ar fi trebuit deja să termine abecedarul, dublarea lui e făcută, parcă, în bătaie de joc. Rezultatul e absolut oribil! Că tot vorbeam de patria lui Dante, măcar acolo dublarea filmelor e o industrie profesionistă. Se sincronizează sunetele cu mișcările originale ale buzelor, astfel încât să pară că personajele chiar vorbesc în italiană. Apoi se folosesc actori profesioniști, cu voci cât mai asemănătoare cu ale protagoniștilor. Care interpretează ca și când ar fi jucat chiar ei rolurile. La noi pare că s-au luat niște oameni care stăteau la coadă la sifoane și puși să citească cât mai anost cu putință. În fond, important e să facem bani, cât mai mulți bani, din adusul copiilor în cinematografe. Și dacă îi supunem la efort intelectual, rămânem fără clienți. Și cu popcorn nevândut!