După 5 ani de convieţuit în aceeaşi zonă a capitalei, IKEA s-a decis că sunt şi eu, în sfârşit, demn să primesc catalogul cel frumos colorat pe hârtie lucioasă, atârnat direct de clanţă. Asta în cazul în care hoţii ar vrea să ştie cam ce locatar nu dă mai mult timp pe acasă. Sigur, ar putea fi şi un indiciu că cineva n-a mai ieşit de mult timp din casă, dar să nu fim morbizi.
Aşadar, iau cărticica grosuţă, mă gândesc niţel la cât din costul mobilierului ar putea scădea, dacă nu s-ar mai tipări, dar aceasta este dovada unei minţi neeconomice, care nu pricepe că reclama e sufletul comerţului. Recunosc, nu mă număr printre victimele publicităţii. M-am păcălit o dată, în Italia, cu un pachet de biscuiţi şi, de atunci, m-am lecuit de înghiţit poveşti de setat consumatorii. Apoi m-am gândit cam câte cărţi s-ar putea scoate în locul catalogului cu pricina. Iar bat câmpii, ştiu, dar abia ce-am scos volumul cu poeziile finaliste la LicArt, şi am rămas cu oareşce sechele de pe urma căutării de sponsori pentru aşa daravelă.
Deci, am renunţat să mai fac consideraţii nepotrivite şi m-am pus pe răsfoit. Drăguţ, cu culori vii, elemente bine aranjate în pagină… De parcă asta ar interesa pe cineva care-l deschide. Las la o parte evaluările estetice asupra produselor prezentate. De gustibus… Unele sunt frumuşele şi multe ar da bine în combinaţia prezentată în revistă. Mie-mi place mobila mea, pe care mi-am desenat-o singur :) Dar, fără să vreau, sincer, chiar fără să vreau, mi se tot împiedicau ochii în preţuri. Care, aşa cum ştiţi, nu conţin şi montajul. Ăla ţi-l faci singur, atât cât te pricepi. Sunt convins că multora le-a ieşit, în loc de masă de bucătărie, un cuier. Da, da, ştiu, nu te obligă nimeni să cumperi de acolo. Şi totuşi, de ce e mereu parcarea din faţa magazinului aproape plină? În alte ţări, mobila de la Ikea e pentru tineri, în general pentru cei cu venituri mai modeste. Ca orice lucru scump, la noi e un alt motiv de fitze, pe lângă iphone, ipad, bmw şi bamboo.
Eu am fost o singură dată la magazinul respectiv, mai mult ca să văd cum sunt celebrele chifteluţe suedeze, de care vorbea totă lumea. Am dat şi-o raită printre mărfuri, dar, pentru că nu toţi oamenii lucrează la TVR Cultural, pe salariul lui Patapievici, am plecat cu mâinile goale şi cu burta plină. Da, destul de bune chifteluţele.
Dar vreau să vă arăt ceva haios. Priviţi imaginea de mai jos! Really??? Chiar a fost nevoie de doi designeri ca să conceapă sita asta din plastic? Sau unul a desenat roşiile?
***
Dacă doreşti să fii informat/ă rapid despre noile postări de pe acest blog, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta).
Neee, unu’ a desenat APA… ;)
Cand ai talent ,si o sita inspira .
Radu, dragul nostru Radu, inteleptule de la miezul noptii, de cand nu ai mai dat TU prin bucatarie sau mai bine zis, daca dai pe acolo… Sitele de spalat rosii pe care le cunosc eu sunt tot din plastic si sunt… semisferice… iar in ce priveste designerii, ce sa zic, poate da, poate nu, dar in ce priveste pretul am vazut alte site cu preturi … piperate. Nu am vrut sa citez un clasic in viata
Dorin, dau des prin bucatarie, tinand cont ca-mi fac singur de mancare :)