NU e OK, Ana!

Ana Maria Brânză, vicecampioană olimpică la spadă în 2008, a fost filmată de lucrătorii de la un tabloid, ieşind beată dintr-o crâşmă, abia putându-se ţine pe picioare. În mod normal, mi-aş fi înghiţit dezamăgirea în tăcere şi aş fi evitat să-i mai urmăresc vreun duel. În fond, fiecare e liber să-şi bată joc de el şi de numele lui cum crede de cuviinţă. M-a revoltat însă cum a înţeles Tolontan să-i sară în ajutor (?), spunându-le ei şi unui număr mare de oameni care-i citesc blogul că e OK să te îmbeţi! Mai mult, că asta face din tine un om! Că, iată, are un nou motiv s-o admire pe scrimeră! Ana, ştiu că îţi sunt mult mai dragi oamenii care-ţi cântă în strună (cui nu-i sunt?), dar dă-mi voie să-ţi spun şi umila mea părere: NU e OK!

Nu, nu e OK să torni în tine alcool până nu te mai poţi ţine pe picioare. Da, ştiu, sunt sexist când spun că un bărbat beat e grotesc iar o femeie beată e respingătoare. Aşa cum nu e OK să fii fotbalist şi să vomiţi pe geamul taxiului. Nu e OK să fii sportiv şi să tragi cocaină pe nas. Nu e OK să fii gimnastă şi să te laşi pozată dezbrăcată şi învelită în drapel. Nu, nu asta face din tine un om. Şi nici o fiinţă demnă de respect şi admiraţie. Dimpotrivă. Nu faci decât să-ţi baţi joc de ceea ce ai ajuns prin multă muncă şi de ceea ce văd ceilalţi în tine, chiar dacă tu nu ţi-ai dorit, poate, asta: un model.

Eu vreau să admir şi omul, nu doar performanţele lui sportive. Vreau să-l admir pentru caracterul său, pentru personalitatea sa, pentru valorile în care crede, nu doar pentru modul în care a fost dotat genetic de natură şi pentru cum a ştiut să-şi valorifice zestrea celulară. Vreau să îmi fie un model de ambiţie, de luptă, de rigoare, de perseverenţă, de corectitudine, de decenţă. Nu vreau să-mi doresc să ajung ca el, pentru că lui îi e permis orice, pentru că, nu-i aşa, e un mare sportiv. Nu vreau ca tinerii să creadă că talentul îi scuteşte de responsabilităţi, că ţine loc de valori, că le scuză greşelile! Nu poţi avea o viaţă sportivă doar când te urci pe planşă. Sau intri în teren. Aşa cum nu poţi fi cinstit doar când se uită un poliţist la tine. Sau bun şi generos doar când îţi faci cruce în dreptul unei biserici.

Vreau să se înţeleagă bine. Nu sunt supărat pe Ana, pentru că aşteptările mlee nu sunt responsabilitatea ei. Şi nici n-o vreau pusă la stâlpul infamiei. Sunt supărat pe mine, pentru că încă mai am naivităţile mele vis a vis de legătura dintre talent şi celelalte ingrediente ale unui om. Acest text este unul născut strict din revolta faţă de inconştienţa unui lider de opinie de a spune că e în regulă ce-a făcut Ana! Da, Tolontan, toţi suntem imperfecţi şi vulnerabili. Toţi greşim, toţi ne manifestăm defectele, uneori în public! Dar asta nu înseamnă că e OK. Nu înseamnă că suntem de admirat! Nu înseamnă că poţi spune unor generaţii debusolate, cărora nimeni nu le mai transmite vreo valoare, care are mai puţine repere decât un orb surd într-o pădure, că e OK să te-mbeţi, să te droghezi, să faci sex cu străini, doar pentru că astea, nu-i aşa, fac din tine un om!

Şi ştii de ce, Ana, nu e OK pentru mine? Pentru că data viitoare când vei mai pierde o medalie, nu te voi mai aplauda lăcrimând în picioare pentru că ai luptat până la capăt, ci mă voi întreba dacă nu cumva, vor fi fiind alte motive, mai “umane”, care explică eşecul tău.

Categorii: anacronic, specimene şi mentalităţi, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Doina Manea Cancel reply


    1. In legatura parerile Domniei Voastre n-am nimic impotriva, de ce insa este nevoie de a le face publice, asta ma cam deranjeaza.
      Sa fie si altceva decit un ego putin cam “inflamat” si deci umflat artificial? Una din cele mai usoare metoda de a cistiga notorietate este aceea de a defaima pe cineva, daca-i unul cunoscut, cu atit mai bine. Oare D-voastra chiar etalati normele etice pe care le condamnati cu atita indignare la ceilalti. Si inca odata, nu ca n-as fi de acord cu normele expuse, doar scopul acestei indignari artificiale mi se pare cam meschin…
      Scuze pt cazul in care nu vad corect problema D-le Herjeu.

      1. O sa-ti raspund, pentru ca mi s-a parut tare amuzant comentariul tau.
        Sa inteleg ca e o problema mai mare ca-mi expun eu public parerile decat betia in public? Le fac publice, pentru ca asta e rolul unui blog, sa permita autorului sau sa-si spuna parerea despre diferite lucruri.
        Aia cu notorietatea m-a dat pe spate. Sincer, nu m-am gandit niciodata sa devin cunoscut :))
        Ca sa ma exprim ca tine, eu chiar “etalez normele etice”. In traducere, nu fac niciodata ceea ce nu-mi place la altii.
        Iar indignarile mele nu sunt niciodata artificiale. Iar in acest caz, nici tu n-ai prea priceput la adresa cui era indignarea mea.

    2. Multumesc pentru raspuns si lectie totodata!
      nu pot sa nu notez dupa numarul de comentarii /raspunsuri, ca se pare ca nu prea multi va pot intelege modul de exprimare si de vedere… si ca cei mai multi va interpretreaza altfel decat v-ati dorit cuvintele.
      Avand in vedere ca nivelul nostru intelectual nu se ridica la nivelul dumneavoastra si la destul de multi ne-ati atras atentia asupra acestui lucru, inchei acest “incident” care devine meschin.
      O primavara minunata!

      1. O minciuna de final nu ma mira. Oricine citeste comentariile, va vedea ca in majoritatea lor covarsitoare, cei care le-au scris sunt de acord cu mine. Cei mai multi chiar par sa fi inteles ce am vrut sa spun. Ceea ce inseamna ca nivelul intelectual al cititorilor mei se ridica, de obicei, la nivelul asteptarilor.

      2. Duduia Mihaela, daca tu vezi comentariile de aici ca fiind majoritar favorabile parerii tale inseamna ca ceva nu e in regula… mai citeste o data sau mai bine las-o balta, de fapt… si eventual preocupa-te de ce anume o sa ramana dupa tine, eventual macar un petic de hartie scris. Ar fi bine si atat, nu crezi ?

    3. Ca intotdeauna adevarul este la mijloc, si chiar daca nu sunt deloc un fan al Anei nu am putut sta deoparte…

      Am citit de mai multe ori articolul ca sa fiu sigura ca nu am gresit, asa ca incep cumva cu sfarsitul: atunci cand ii tii pumnii, cand o incurajezi, nu ei ca persoana ii faci un favor ci iti onorezi tara, drapelul, neamul… caci avem destul de putine valori care sa ne reprezinte si sa faca ceva pentru tara asta!

      Este foarte ciudat ca incepem sa gandim cumva ca americanii, oarecum standardizat si simplist, ca persoanele publice trebuie sa fie fara pata: de ce? de ce o data cu faptul ca devin cunoscuti trebuie sa devina personaje de roman, tablou sau statuie? sunt OAMENI, si modul in care noi ii putem folosi ca modele porneste de la slabiciunile lor care sunt poate ca ale noastre… Mi se pare mai educativ sa invat de la cineva care desi are defecte reuseste sa treaca mai departe si sa ajunga ceva, decat daca admir perfectiunea pe un perete sau intre scoartele unei carti.

      O cunosc pe Ana de copil si nu pot spune neaparat ca o plac, insa imi place ceea ce ea a reusit si reuseste de cele mai multe ori: sa treaca de orice obstacol! ce raspuns mai bun la acest articol putea fi decat cel obtinut de Ana la concursul de Cupa Mondiala!!!! Daca va uitati, intreaga comunitate sportiva a facut front comun in apararea ei si bine au facut, caci e OK sa fii om si sa gresesti, e OK sa iti arati si slabiciunea nu numai puterea, caci esti OM (daca esti…) nu icoana, si mai presus de orice: NU a facut rau nimanui, iar unul dintre principiile crestine primordiale este sa nu faci rau!

      NU e OK sa urmaresti un om doar ca sa publici o stire cretina ca 90% din ceea ce polueaza ecranul TV si mintile oamenilor;
      NU e OK sa te erijezi in comentator fara a avea toate detaliile si fara a incerca sa intelegi si
      NU e deloc OK sa nu ai pic de empatie… “eu nu beau” si ce? ce daca dumneavoastra nu beti? altii pot sa bea, pot gresi, pot pacatui, dar asta nu inseamna ca nu sunt modele, fiindca sunt cu atat mai importanti cu cat reusesc sa treaca peste orice (inclusiv curentul de opinie negativ) si sa isi dovedeasca valoarea!

      Intr-o comparatie poate nu foarte prietenoasa, Dl.Herjeu, putem face o incercare si sa intrebam lumea cine e dl.Radu Herjeu si cine este Ana Maria Branza. Care credeti ca vor fi rezultatele?

      Exista oameni care vorbesc/scriu, si exista oameni care fac…. dupa unii ramane foarte putin, o bucata de hartie sau poate nici atat, insa dupa ceilalti chiar ramane ceva!

      1. Din pacate, nu cred ca ai citit articolul de destule ori sau, dimpotriva, e inutil de cate ori il citesti. Apoi eu n-am vazut nicaieri si cealalta jumatate a adevarului. N-am vazut decat aceleasi teze puerile, care combat o probema pe care eu n-am atacat-o.

        Eu am empatie pentru cei loviti de soarta, care reusesc sa se ridice deasupra conditiei lor, de care nu se fac vinovati. Am empatie si pentru cei care reusesc sa-si depaseasca defectele, nu sa le camufleze in spatele unor “argumente” ca cele ale tale.

        Cat priveste intrebatul lumii… daca tu habar n-ai ce am facut eu in viata, dar iti permiti sa comentezi, nu inseamna ca nu sunt altii, multi, putini, care nu stiu. E adevarat ca eu am facut in domenii care nu intereseaza prea mult, tineri, cultura, arta…

        Eu am valorile mele in care cred si in numele carora vorbesc. Tu vorbesti in numele dreptului unui om de a se imbata. Hai sa incepem de aici comparatiile nu foarte prietenoase.