“n-am spus că candidez”

Unul dintre ţuţării lui Macovei, Papahagi pre numele lui, se bagă neîntrebat în discuţiile dintre oamenii mari şi spune că Vasile Blaga și Elena Udrea nu au carismă de lider! Spre deosebire, probabil, de cea pe care românii încă nu s-au decis cu cine s-o asemene mai mult: Maica Tereza sau virgina din Orleans.

Multă lume a crezut că a fost buzduganul aruncat de europarlamentar înainte de a se anunţa ca pretendentă la fotoliul iluştrilor săi înaintaşi, Băsescu, Boc, Blaga. Dar se pare că nu. Aseară, în timp ce Turcescu îi trasa deja direcţiile viitoarei preşedinţii, ea s-a repliat prudent: “N-am spus că candidez…” Am senzaţia că nevinovata cacofonie denotă mai puţin o fractură lingvistică şi mai mult una între a fi şi a părea.

Eu nu cred că va candida. În primul rând că, în condiţii normale, nu are mari şanse în faţa Elenei Udrea şi nici măcar a lui Blaga. Asta şi pentru că mulţi colegi o percep ca pe cârtitoarea de serviciu, care stă la căldurică în Parlamentul European şi vrea să-i dea pe ei afară din partid, pe motiv de mici păcate, inerente, nu-i aşa, şezutului la masa puterii. Din motive stranii, ea a avut o oarecare trecere la o parte a electoratului lui TB. Nu acelaşi lucru se întâmplă şi în PDL. De aceea, nu cred că ar fi mulţi dornici s-o facă şefă, pentru ca, apoi, scoţând vreun cearceaf cu 200 de criterii de integritate, să-i spânzure pe toţi cu el. Şi nici locatarul de la Cotroceni nu cred că o va sprijini, atât timp cât lupta se va duce cu Duduia. Nu de alta, dar a muncit prea mult la propăşirea acesteiai.

Şi-apoi, aţi obervat că niciodată madam Macovei, sau Frau Kommissar, cum îmi place mie s-o alint, nu s-a arătat prea dornică de a intra în luptele interne, altfel decât la nivelul declaraţiilor? S-a dat ea războinică şi reformatoare, dar nu s-a propus concret drept alternativă. Tare în gură, arţăgoasă şi virulentă, s-a întrebuinţat mai mult ca goarnă prezidenţială decât ca om de partid, gata să se bată pentru responabilităţi. Un motiv ar fi cel de mai sus, că ştie că ar pierde şi nu-i place asta. Mai bine păstrează în ochii fanilor săi imaginea virgiinală de Ioana D’arc, situată apostolic deasupra frământărilor meschine din partid. Sau, poate, îi e frică de confruntarea directă cu nişte oameni care o cunosc ceva mai bine decât cei de pe stradă, aburiţi de sforăitoarele şi istericele ei chemări la lupta cea sfântă împotriva comunismului, în apărarea statului de dreapta. Oameni care au ziare şi televiziuni, extrem de primitoare cu Macovei, atât timp cât gura ei nu rosteşte alte nume proprii decât Ponta şi Antonescu…

***

Dacă ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.