la Cabana Trei Brazi… NEVER! EVER!

Nu sunt un chiţibuşar, nu sunt genul care caută nod în papură şi nici clientul dificil, permanent nemulţumit, căruia totul îi miroase! Nu sunt nici prea pretenţios, la viaţa mea mi-a plăcut mult să merg cu cortul :) Nu mă aştept să fiu servit ca la Ritz atunci când merg la o pensiune de două margarete. Şi nici să găsesc condiţiile de la un hotel din Washington atunci când mă cazez la o cabană. Dar, indiferent de loc şi de preţul plătit, doresc să fiu tratat cu bun simţ, solicitudine, amabilitate şi respectul cuvenit unui om din ai cărui bani îşi primesc salariile toţi angajaţii de acolo.

De la o vreme au apărut deja celebrele vouchere de pe net. Cele mai multe sunt doar nişte prostii inutile. Altele, însă, chiar dacă pentru o perioadă scurtă de timp, reuşesc să ofere oamenilor produse sau servicii la preţuri normale, adică aşa cum ar trebui să fie într-o ţară ca România, în care salariul mediu net este de 350 de euro. Eu am crezut mereu că cei care fac astfel de reduceri vor să-şi înmulţească numărul de clienţi prin atragerea celor care, în mod obişnuit, nu apelează la serviciile sau produsele lor. Astfel, te chinui să oferi ce ai mai bun noilor clienţi, ca să-i determini să revină. Să fie atât de mulţumiţi de ce au găsit şi de modul în care au fost trataţi, încât să fie dispuşi să plătească mai mult ca să repete experienţa şi după ce nu mai există vouchere.  Se pare, însă, că patronii de la noi gândesc exact invers: dă-i dracu pe amărâţiii ăştia, au plătit mai puţin, acum vor să-i şi tratăm cum trebuie? Să zică merci că au făcut o economie! Ceea ce mi se pare o aberaţie! Sigur, poate am economisit câteva zeci de lei, dar tu ai pierdut un client. Că, dacă el s-a simţit furat şi prost tratat pentru ce a plătit, cum îşi imaginează cineva că va reveni să dea mai mulţi bani ca să se aleagă cu acelaşi lucru?

Şi ajung şi la motivul scrierii acestui articol. Pentru că sunt genul de om căruia nu-i place să dea pe ceva mai mult decât face şi pentru că mi se pare absolut o idee bună să folosesc, când există, posibilitatea de a proba locaţii noi sau servicii noi, fără să risc un sac de bani, am luat un voucher pentru două nopţi de cazare la Cabana Trei Brazi! Da, celebra cabană, despre care am scris şi aici. Atunci abia aşteptam să ajung acolo, pentru traseele care pleacă din zonă. Acum… nu m-aş mai caza aici never, ever. Sau, pentru cine nu ştie engleză, niciodată!

Ca să nu mă întind prea mult. Pentru că noi eram 3 şi voucherul era pentru cameră dublă, am sunat şi ni s-a spus că “upgradarea” la un apartament este de 50 de ron pe noapte. Ok. Am ajuns la cabană. Recepţionera, la început amabilă, a devenit pe parcurs din ce în ce mai antipatică. Mai întâi m-a certat că n-am trimis voucherul pe mail. Păi unde scrie că trebuia să fac asta? Sau de ce nu mi-a solicitat acest lucru colega cu care am vorbit? Că e mai nouă! Apoi ne-a cerut 158 de ron, diferenţa pentru apartament. Eu îi spun că mi s-a spus că e vorba de 100 de lei. (Să ne înţelegem, pe afişajul de la recepţie, diferenţa de preţ dintre o cameră cu două paturi şi un apartament e de 30 de roni pe noapte!!!). Păi nu scrie pe mail. Păi am vorbit la telefon. Pe mail doar am confirmat că dorim apartament. În sfârşit, cu aerul şi tonul că ne face o imensă favoare, mă crede pe cuvânt că atât mi s-a spus la telefon. Dar trebuie să plătiţi 18 lei, taxa de staţiune. Deja mă indispusese total discuţia. Sigur, spun eu, dar n-ar trebui să fie inclus în preţul camerei (că pe pagina dvs. aşa scrie)? În plus, unde scrie pe voucher sau pe situl de pe care l-am luat, că va trebui să plătim în plus faţă de preţul achitat? S-a uitat pe voucher, s-a uitat la mine, eu căutam pe pereţi un afiş pe care măcar să vedem care sunt aceste taxe. Nu exista. Păi da, dar se plăteşte. Bine, spun, nicio problemă, dacă îmi arătaţi unde scrie. Că aşa îmi puteţi cere 1000 de lei pentru aerul curat sau pentru privelişte. Eu, când am luat voucherul, am fost de acord cu un preţ. La telefon, am fost de acord cu suplimentarea acestui preţ cu o anumită sumă, pentru a trece de la cameră dublă la apartament. Nicăieri nu scrie şi nimeni nu mi-a spus că există costuri asunse, nemenţionate. Ştiţi care a fost răspunsul ei: “Dacă nu doriţi apartamentul, vă dau camera dublă iar apartamentul îl oferim din partea casei altor clienţi, fără să le cerem nimic în plus”. Cam câte palme merita o astfel de replică??? Am reuşit să mă abţin şi i-am spus doar că era normal să ne ofere nouă apartamentul fără niciun preţ suplimentar, pentru modul în care am fost trataţi. Da, ştiu, nu râdeţi :) Până la urmă, ne-a făcut şi favoarea să nu ne ia taxele de staţiune şi salvamont. Şi, cireaşa de pe tort, ne-a spus că avem acces gratuit la saună (ceea ce ştiam de pe voucher), dar este într-un alt hotel, la 3 kilometri de cabană! :))))

Şi, ca să avem toate motivele să fim extrem de mulţumiţi şi să nu mai călcăm niciodată la Cabana Trei Brazi, în superapartamentul lor (care n-are nicio legătură cu fotografiile de pe situl lor) am găsit (sau nu, după caz):

– pilote pătate şi nebăgate în cearceaf plic
– prosoapele nu s-au schimbat. Sigur, în general, nici acasă nu schimbă cineva prosoapele după ce şi-a făcut o dată duş, dar la unele pensiuni şi hoteluri se practică
– deşi am avut un săpunel cât un biscuite (pentru trei persoane), a fost nevoie să cerem altul, pentru că cea care s-a îngrijit de luarea gunoiului nu s-a gândit să-l aducă de la sine putere. Poate n-a observat că s-a terminat sau doar atâta era alocată cota pentru ăştia care vin cu vouchere
– duşul curge pe la toate încheieturile iar scurgerea e semiînfundată. Cada este galbenă (şi nu din fabrică)
– apa caldă durează doar pentru un duş şi jumătate. Restul de unul şi jumătate (ca să iasă 3, câţi eram :) se fac ceva mai târziu, după ce semnalezi problema la recepţie.
– televizorul e unul de pe vremea când lcd-ul apărea doar în filmele sf. Iar telecomenzile (că-s două, şi pentru digi) n-au simţit niciodată atingerea unei cârpe cu spirt, proaspete şi dezinfectante după atâtea mâini prin care au trecut.
– în dulap nu există decât un singur umeraş, pentru că, în fond, nu vine nimeni cu 3 costume la munte
– pe fotoliu trebuie să te aşezi cu grijă, unul dintre braţe e rupt.
– nu există veioze, dacă vrei să citeşti stai cu lumina de sus aprinsă şi, odată cu tine, şi ceilalţi din cameră. Care, poate, au chef să doarmă.
– pe hol nu e bec, iar în baie, din 3 merg doar două. În sufragerie, din două aplice, merge doar una şi are, probabil, un bec de 25W.

Deci, condiţii de “lux” (care n-au nicio legătură cu voucherul), comportament “excepţional” al recepţionerei, sentimentul că mi s-a făcut o favoare că mi s-au acceptat banii, atitudinea lor tipică vis-a-vis de unul rupt în cur, dar cu pretenţii. Deci, never, ever! Şi le doresc să aibă atâţia clienţi câte gânduri bune am avut eu pentru ei.

PS. Iată cum a dezvoltat Mussolini turismul din Italia. La prima reclamaţie făcută de un client, restaurantul sau hotelul se închidea o săptămână. La a doua plângere, o lună. Fără anchetă. Se pleca de la ideea că, dacă un cetăţean pierdea timpul să meargă până la poliţie ca să facă reclamaţia, sigur are motive. În câţiva ani, serviciile au devenit de top!

***

Vă rog, daţi mai departe articolul, sharuiţi-l, împărtăşiţi-l cu prietenii, ca să afle cât mai mulţi, să se ferească de astfel de locuri!