ionică-trăienică şi lupul

Ştiţi povestea lui Ionică, băiatul cam năzdrăvan şi inconştient care, ca să-şi bată joc de săteni, s-a-ntors de câteva ori de la oile pe care le păzea, urlând că vine lupul? Evident, oamenii au sărit cu mic, cu mare, dar inutil, pentru că animalul nu exista decât în mintea puţină a farsorului. Ei bine, când, în sfârşit, fiara şi-a făcut apariţia în carne şi oase şi foame, degeaba a strigat mincinosul, nu s-a mai deranjat nimeni să-l creadă. Nu se mai ştie nimic de el de atunci! Trăienică seamănă mult cu Ionică.

A avut toată puterea pe care şi-a dorit-o. A fost investit cu un imens capital de încredere de cei care s-au lăsat păcăliţi de naturalul lui talent în relaţii publice, propagandă şi manipulare. România era pregătită pentru un altfel de preşedinte, mai implicat, mai atent, mai incisiv. Dar şi corect, echilibrat, responsabil! A profitat, s-a prefăcut, a câştigat! Mulţi erau dispuşi să se lupte pentru el nu doar cu un lup, ci cu toate haitele care ar fi îndrăznit să se opună desticăloșirii statului de către armata de arhangheli

Şi-a bătut joc nu doar de cei care l-au votat şi sprijinit, ci de toată ţara. A minţit, a înşelat, a complotat, a manipulat, a trădat, s-a contrazis, şi-a încălcat cuvântul, şi-a folosit puterea doar în interesul propriu şi al protejatelor sale. În loc de ordine şi linişte, a aruncat naţiunea în haos şi conflict perpetuu. Din cauza lui, oamenii au ajuns, disperați, să voteze pe oricine care purta ștampila USL. Și nu oricine merita!

Mi-ar fi plăcut să am un preşedinte în care să am încredere. Pe care, atunci când iese public şi atrage atenţia că guvernul a greşit sau e pe cale s-o facă, să-l cred, pentru că-mi va fi demonstrat că a fost mereu corect şi imparţial, că acţiunile lui nu sunt motivate de ambiţii personale, umori şi strategii egoiste. Aş fi vrut un preşedinte care să contrabalanseze puterea prea mare pe care o are actuala majoritate parlamentară. Care să vegheze la independenţa justiţiei, nu s-o folosească pentru a scăpa de adversari politici sau pentru a-şi şantaja amicii trecători.

Dar Ionică-trăienică a strigat de atâtea ori “Lupul!”, când singurul prădător din zonă era el însuşi, încât acum nu-l mai crede aproape nimeni. Chiar dacă, probabil, uneori are dreptate. Din păcate, chiar şi în acest mod face rău ţării. A compromis ideea de mediator al societăţii şi a transformat orice discuţie despre problemele ei serioase într-un conflict politic, cu mize personale, care ajuns să scârbească aproape pe toată lumea!

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to cezar prusac Cancel reply


    1. Din câte ştiu, personajul din poveste se numeşte Petrică. În rest, aveţi perfectă dreptate.Toate cele bune.

    2. pentru unii trainică a devenit insportabil chiar daca asa cum bine zici si tu in unele situatii are perfecta dreptate.