
Bunul meu prieten, Cristian Munteanu, unul dintre cei mai talentați fotojurnaliști români, are prima expoziție personală. La care el vă invită, iar eu vă sfătuiesc serios să veniți. Fotografiile lui nu sunt ”facile”, dar vorbesc despre o lume pe care prea puțini dintre noi o cunoaștem, despre oameni de lângă noi, despre care, de cele mai multe ori, nu suntem conștienți că există. Vernisajul expoziţiei “Ultimii oameni din Groapa Văcăreşti” va avea loc marţi, de la ora 19.00, la sala expoziţională a magazinului F64 din Bucureşti. Mai jos, câteva gânduri ale lui Cristian despre proiectul său încheiat și, acum, împărtășit cu ceilalți. Și desigur, câteva dintre imagini:
Proiectul fotodocumentar „Ultimii oameni din Groapa Văcăreşti” a început în aprilie 2013 şi a durat un an şi jumătate. Am plecat la drum, pe de o parte, pentru că subiectul era ofertant din punct de vedere fotografic: surprinderea vieţii de zi cu zi a ultimilor oameni care trăiau în zonă, înainte ca aceasta să devină Parc Naţional, iar ei să fi nevoiţi să plece. Pe de altă parte, am vrut să aduc povestea acestor familii în atenţia celor care ar fi putut să le ajute cu ceva.
Când am început, în zona respectivă, din apropierea mall-ului Sun Plaza, trăiau 7 astfel de familii, dar în decembrie 2014 rămăseseră doar două. În urma unui incendiu în care a murit o fetiţă de niciun an, Primăria sectorului 4 a ameninţat că o să ia copiii din cocioabele părinţilor. Speriaţi, mulţi dintre aceştia au decis să plece.
Fotografiile mele spun poveştile de viaţă şi de moarte ale acestor oameni, desfăşurate în acest răstimp.
Pentru mine, provocările au fost şi de ordin exterior, şi de ordin interior. M-am lovit, în primul rând, de faptul că, neavând un aparat propriu care să fie potrivit pentru un asemenea gen de fotodocumentar, am fost condiţionat de împrumuturile aparatelor primite de la Sony, Nikon şi de la F64. Pe de altă parte, însă, fără ajutorul lor nu aş fi reuşit să duc la bun sfârşit proiectul. De asemenea, fiind primul meu fotodocumentar, n-am avut o idee extrem de clară de la început, totul cristalizându-se pe parcurs.
Din punct de vedere strict personal, cel mai mare pericol a fost acela de a mă ataşa de oamenii pe care-i fotografiez. Încă nu ştiu cum faci, după ce-i cunoşti, cu bune şi cu rele, să păstrezi o distanţă apreciabilă faţă de ei încât să nu fii afectat, într-o măsură mai mare sau mai mică. Mi-a fost greu să impun o barieră fermă, mai ales în cazul copiilor, care sunt, majoritatea, de o jovialitate şi vivacitate extraordinare.
Un alt moment dificil a fost atunci când i-am fotografiat pe Mauta şi pe Florin în faţa rămăşiţelor barăcii în care le murise în incendiu o fetiţă numai 8 luni, Florina. Era imposibil că durerea lor să nu te afecteze.
Cristian Munteanu s-a născut pe 23 decembrie 1978. A urmat cursurile Facultăţii de Litere a Universităţii Hyperion şi fotografiază din 2010. În 2013 şi 2014 a fost premiat cu menţiune la Sony World Photography Awards, iar printre expoziţiile sale se află “Versus, dar împreună” (Negreşti Oaş 2013), Salonul Fotografului Român 2014, World Street Photography şi “Street Views á-Priori” 2013.
PS. Click pe poze pentru a le vedea mari
Am vazut fotografiile aici, pe net. Sunt foarte expresive! Pana la urma, o fotografie reusita nu este “frumoasa”, ci expresiva! A prinde un anumit moment, o anumita “stare de spirit”, tine de talent, nu neaparat de cat de performant este aparatul. OK, nici asta nu este de neglijat, insa eu cunosc persoane care au aparate de mii de euro, iar pozele sunt “obisnuite”. Tehnic impecabile, insa le lipseste “ceva”! Aici apare talentul! Darul, daca vreti o formulare de-asta :) Iar Cristian este din punctul acesta daruit! Mult succes in continuare!
Multumesc mult :)