în referendumuri să ne luptăm

Ştiu că nu-i frumos ce fac, şi sunt foarte supărat pe mine pentru asta, dar a sosit timpul să-i dau dreptate şi lui Băsescu. Ştiţi voi, alesul, realesul, suspendatul dar niciodată demisul preşedinte al României. După 6 luni în care a stat cuminte în banca lui de la Cotroceni, mulţumindu-se să boscorodească din când în când, a decis că e vremea să dea un semn de viaţă. Cine crede c-a făcut-o ca să umbrească “vizita istorică” a lui Ponta la Frau Merkel, se înşală. Se ocupase de asta Duduia, anunţându-şi la fix divorţul.

Ei bine, spuneam că trebuie să fiu de acord cu TB. În 2009, românii care s-au obosit să meargă la referendum au spus clar că vor Parlament unicameral şi 300 de aleşi într-însul. Sigur, organizarea plebiscitului şi tema lui au fost doar arme electorale pentru cel care voia să fie reales în fruntea statului. De aceea, rezultatul lui nu s-a aflat pe agenda politică şi legislativă a guvernelor Boc 2, 3, 4… Doi ani şi ceva, nimeni n-a avut timp să se ocupe şi de ce-a zis poporul că vrea. Acum, însă, în pragul unui nou ciclu politic, poporul trebuie zgândărit niţel în orgoliu, iar scoaterea de la naftalină a subiectului pare taman bună, odată cu revizuirea Constituţiei.

Dincolo de asta, esenţa problemei rămâne. Trei sferturi dintre cei care ajung azi în Parlament (indiferent de sistemul electoral) sunt inutili. Nu lor sau apropiaţilor lor, desigur, ci ţării. Prezenţa lor acolo e ornamentală şi dependentă de interesele proprii şi de gaşcă. Existenţa a două camere nu s-a dovedit utilă până acum decât în tergiversarea atâtor legi importante, plimbate de la deputaţi la senatori şi înapoi, după care au dat o tură pe la Cotroceni, pentru a se-ntoarce de unde-a plecat. S-ar putea spune că trei (30 sau 300 de) capete judecă mai bine decât unul singur. Asta într-un univers ideal, în care gânditul este tributar inteligenţei şi interesului naţional. La noi, dacă vrei ca ceva să NU fie făcut, pune la lucru 3 români. Mai întâi se vor certa pe şefie, apoi îşi vor cumpăra unul altuia votul decisiv. Şi, în final, după ce se va decide ceva, nu se vor apuca de treabă, pentru că al treilea va face mereu, gălăgios, contestaţie. Doar aşa, de-al naibii, c-a pierdut!

România are nevoie, în acest moment, de un Parlament mai puţin decorativ. De unul mai mobil, mai flexibil, mai dinamic. Mai profesionist, dacă vreţi. O să-mi spuneţi că şi 300 pot fi la fel de inutili ca şi 500. De acord, dar e posibil ca şi aici, legile competiţiei să-şi spună, la un moment dat, cuvântul. Şi, cu cât numărul de fotolii va fi mai mic şi cel al candidaţilor mai mare, cu atât să crească şansele ca nivelul celor “admişi” să fie mai ridicat. Cam ca pe vremuri, când nu oricine intra la facultate, indiferent câţi bani aveau mămica sau tăticul.

Dincolo de toate acestea, sigur că ieşirea lui TB este una strict politicianistă. A simţit că e momentul să iasă din amorţeală şi să înceapă  pregătirea terenului pentru alegerile de anul viitor. Nu atât cele europarlamentare, deşi ele vor fi primul test electoral al partidului prezidenţial ce-stă-să-vină (dar nu s-a decis încă pe ce traseu). Atenţia lui e îndreptată spre succesorul său în Palatul Cotroceni, pentru că de acesta va depinde mult şi traiectoria politică ulterioară a actualului ocupant. Vrea să reintre în joc şi o face scoţând iar poporul la înaintare.

PS. Ideea unui nou referendum e caraghioasă. El va fi la fel de consultativ ca şi cel din 2009. Sigur, politic, va accelera uzura actualei puteri, dar practic, va fi inutil. În fond, dacă românilor nu le va plăcea noua Constituţie, revizuită de USL, n-au decât să stea acasă sau să voteze împotriva ei.

***

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Doar atat …continua sa faca rau tarii si familiei mele .Ca atare fa ceva -chiar si dumneata ,dumneavoastra ce tot ne indemnati /folositi la vorbe -spre a-l face pe acest individ oneros si fara capatai sa stea in banca lui ! Contracarati-l pe toate caile posibile si imposibile !Nu-l mai cultivati deloc ca pe un presedinte de tarta …ci ca pe unul ce abuzeaza de aceasta functie pe care dupa opinia mea de cetatean a uzurpat-o ! in 2009 romanii din tara au votat majoritar impotriva sa ! De acolo pana astazi doar trucuri ,abuzuri si minciuni ! Minciuna sta cu basescu la masa cum stau eu sa- beau apa pe stomacul gol !

    2. Daca vrea d-l Traian Basescu un NOU REFERENDUM, ar trebui sa respecte mai intii REFERENDUMUL DIN 2012. Apoi se va mai vedea politica interna a Romaniei. Cum NU A FOST RECUNOSCUT, referendumul din 2012, nici noi NU AR TREBUI SA RECUNOASTEM CEEA CE CERE Dumnealui. NU ?

    3. TB vrea sa mai cheltuie din banii pe care si asa nu-i avem , sanatatea merge struna , invatamantul de asemenea , locuri de munca sant cacalau , bani la buget curg cu caru’ , de ce sa nu mai f…….. si cateva milioane ?

    4. Minunat articol si ca de obicei de un bun simt ce il credeam pierdut in zilele noastre. Insa mai trebuie adaugat ceva – omul cu bun simt are intotdeauna senzatia ca si ceilalti sunt capabili sa-l aiba, asa cum ticalosul crede despre ceilalti ca sunt ca el. Poti sa-i dai dreptate ticalosului cand spune ceva de bun simt, dar nu trebuie sa uiti ca el spune asta dintr-un calcul miselesc, nu pur si simplu ca asa crede.
      In legatura cu problema daca sa fie sau nu un nou referendum pe tema numarului de camere si de parlamentari, lucrurile sunt mai delicate. Pe de o parte in 2009 majoritatea a admis ca e suficienta o camera si 300 deputati, pe de alta parte intre timp s-a emis si probabil ca acum mai multi impartasesc ideea ca un parlament cu o singura camera e mai putin democratic decat cel cu doua . Ca numarul de parlamentari e prea mare e unanim acceptat si el ar putea fi stabilit la 300 (sau alta cifra, mai mica) prin proiectul de modificare a Constitutiei. In orice caz ideea de a repeta un referendum mi se pare un precedent periculos.

    5. Esenta este TOTUSI textul asta al lui Radu:
      “Dincolo de asta, esenţa problemei rămâne. Trei sferturi dintre cei care ajung azi în Parlament (indiferent de sistemul electoral) sunt inutili. Nu lor sau apropiaţilor lor, desigur, ci ţării. Prezenţa lor acolo e ornamentală şi dependentă de interesele proprii şi de gaşcă. Existenţa a două camere nu s-a dovedit utilă până acum decât în tergiversarea atâtor legi importante, plimbate de la deputaţi la senatori şi înapoi, după care au dat o tură pe la Cotroceni, pentru a se-ntoarce de unde-a plecat. S-ar putea spune că trei (30 sau 300 de) capete judecă mai bine decât unul singur. Asta într-un univers ideal, în care gânditul este tributar inteligenţei şi interesului naţional. La noi, dacă vrei ca ceva să NU fie făcut, pune la lucru 3 români. Mai întâi se vor certa pe şefie, apoi îşi vor cumpăra unul altuia votul decisiv. Şi, în final, după ce se va decide ceva, nu se vor apuca de treabă, pentru că al treilea va face mereu, gălăgios, contestaţie. Doar aşa, de-al naibii, c-a pierdut!”
      Dar, ca sa merg pe aceeasi linie, daca Basescu spune asta, nici nu mai trebuie luat in seama.
      PS Oare asta “La noi, dacă vrei ca ceva să NU fie făcut, pune la lucru 3 români.” sa ne spuna ca “Legile lui Murphy” se refera la romani? Poate ca a trecut pe aici Murphy ala.
      Cumva este acea tendinta omeneasca de a se scoate pe sine in evidenta prin coborarea celor din jur?
      Nu stiu de ce dar, cum nu cred ca Radu nu stie ca nu suntem originali, cred ca este ultima :-)