iadul, în versiunea child friendly!

Pe vremea mea… cum sună asta? :), copii erau ameninţaţi cu bau-bau sau cu sectoristul. Desigur, existau şi variante, balaurul cu 7 capete, dar asta presupunea că ai un părinte care îţi citeşte poveşti. De multe ori, întunericul de afară şi umbrele crengilor agitându-se erau de ajuns pentru a linişti orice prichindel care nu avea chef să se culce. În spaţii publice intervenea ruşinea faţă de ce “o să zică nenea dacă faci aşa!”. Mai târziu intra în funcţiune frica de o palmă sau de o bătaie în toată regula (ruptă din rai, nu-i aşa?). Acum, în epoca roboţilor care se plimbă pe Marte şi a computerelor acţionate mental, iadul le pare unora cea mai utilă unealtă educativă pentru copiii de 6 ani!

Astfel, dintr-un “manual” aprobat de Ministerul Educaţiei, băieţeii şi fetiţele care încă mai sunt la stadiul maşinuţelor şi păpuşilor, află că “seceta, inundațiile sau cutremurele se petrec din cauza continuării săvârșirii păcatelor”. Nu ştiu exact ce măsuri vor lua micuţii, dar sunt sigur că nu va începe brusc să plouă. Tot acolo descoperă că, dacă se urcă în copaci sau se joacă fotbal pe stradă, vor fi pedepsiţi pentru fapte rele. Bănuiesc că autorii au vrut să-i domolească pe cei neastâmpăraţi şi neascultători, dar ar fi trebuit să ştie că, la vârsta asta, nu au capacitatea de a lucra cu noţiuni, subtilităţi şi semnificaţii disociate.

E destul de greu să-i explici unui copil de ce e blond, în timp ce colegul de bancă e brunet. Sau de ce e mai mic de statură decât Vasilică de la 7. Sau de ce s-a născut cu urechile clăpăuge sau cu nasul cârn! Cam cum or reuşi să le desluşească misterul din cartea de religie: „fiecare om se naşte cu păcatul strămoşesc”?

E bine de  ştiut că „drepţii se răcoresc, păcătoşii ard”, deşi nu mi-e clar dacă asta are aceeaşi greutate dacă locuieşti la tropice, de exemplu, sau la polul nord. Conform acestei axiome, odată cu amplificarea efectului de seră şi încălzirea globală, vom fi mult mai bine stimulaţi să fim drepţi şi să nu mai păcătuim.

În clasa a 4-a, copiii află şi că uleiul sfinţit te scapă de boli şi că, dacă, totuşi, acestea nu cedează, în loc de salvare, să cheme preoţii, care o să se roage! De altfel, ceva mai târziu, la lecţia de istorie, vor descoperi şi că în Evul Mediu, speranţa de viaţă a pământenilor credincioşi era mult mai mare decât a contemporanilor noştri păcătoşi!

Dacă poartă la gât altceva decât crucea, copiii au şanse să ajungă… exact, în iad! Ceea ce înseamnă că asta se va întâmpla şi generaţiilor noastre, care am purtat atâţia ani cheile de la casă la gât!

Dacă le trece prin cap să meargă într-un loc de joacă, să se dea în leagăn, şi se-ntâmplă să fie duminică, să-şi facă deja bagajul, fără să pună haine groase, că acolo unde se duc nu au nevoie de ele. Presupun că “distracţie” înseamnă şi mersul cu părinţii la un film, în aceeaşi zi sfântă. Sau, doamne-fereşte, la vreun matinal teatral cu Aşchiuţă

O fi vreo şmecherie să ameninţi copii de 6-9 ani cu iadul şi perpelirea în flăcările lui cele veşnice. În fond, nu poţi fi niciodată destul de prevăzător şi nu ştii cum mai iese vreun Giordano Bruno dintre cei needucaţi cum trebuie de mici!