halucinantul locatar de la Cotroceni!

Îmi propusesem să nu mai scriu o vreme despre politică şi despre personajele ei pitoreşti. Dar apariţia de ieri a locatarului de la Cotroceni mi s-a părut atât de halucinantă, încât nu mă pot abţine. Din păcate, omul are obiceiul de a ieşi să spună ce-i trece prin cap, fix în timpul jurnalului meu de la ora 18. Ceea ce înseamnă că, vrând, nevrând, trebuie să stau în studio şi să-l ascult, ca să pot să-i informez pe telespectatorii care au ratat sublimul moment, dar mor dacă nu află ce-a mai debitat aşa numitul preşedinte. Ei bine, a avut o altă performanţă demnă de cartea lui Pierre Accoce (cunoscătorii ştiu despre ce vorbesc, ceilalţi să caute pe google :).

A început prin a avertiza ţara că e pe cale să piardă televiziunea publică, pentru c-o să pună labele pe ea mogulul cel rău. Deşi n-avea nicio logică ce spunea, omul părea atât de convins că are dreptate, încât sunt sigur că se vor fi găsit destui sărăcuţi cu duhul care să-l creadă. A citat dintr-un proiect de lege care permite TVR-ului să înfiinţeze firme private, singură sau în parteneriat, sau să cumpere acţiuni la unele deja existente. Există în multe ţări din lume această posibilitate, care măreşte veniturile canalului public. De exemplu, case de producţie. Sau firme de prestări servicii, în care să muncească o parte a personalului tehnic sau de întreţinere. Cum naiba o fi întors semnificaţia acestor prevederi exact pe dos, nu reuşeşsc să înţeleg. E ca şi când ai spune că “Afară plouă (că tot îi place prezidentului găselniţa asta din campania trecută), deci pământul e uscat!”

Apoi, profitând de faptul că nicio televiziune nu va întrerupe transmisia, ca să nu fie acuzată de câte-n lună şi-n stele, s-a războit în direct cu “prietenii” săi personali: Voiculescu, Vântu, Sorin Roşca Stănescu, Ponta, Antonescu. Fără jenă, i-a ameninţat voalat şi a povestit poporului cam ce măsuri a luat el ca să-i pedepsească pe nemernicii care îndrăznesc să-i tulbure liniştea. Pe SRS l-a făcut în toate felurile, în buna lui tradiţie de a-i scuipa gros pe cei cu care stătea bot în bot atunci când interesele i-o cereau. I-a cotrobăit prin conturi şi a aflat cam ce sume (cu precizie de 1 dolar) a primit acesta acum 9 ani (!!), de la nu ştiu ce firmă a lui Vântu. Insinuarea e clară, dar eu n-o pricep. Care e problema că un om de afaceri care atunci nu îndeplinea nicio funcţie publică, primea bani de la un alt om de afaceri? TB nu ne-a spus. În schimb a lăsat să se-nţeleagă că e o întreagă conspiraţie ocultă şi, evident, mizeră, la adresa lui, în care e implicat şi Antonescu, şeful pe line de partid a senatorului liberal.

A mai povestit senin cum, ca s-o ajute pe verişoara lui… ei bine, da… Voiculescu, în procesul intentat acestuia, s-a implicat personal să desecretizeze dosarul Dunărea (firma securităţii prin care desfăşura activităţi economice pe vremea răposatului) Şi, nereuşind să păcălească CSAT-ul, a luat problema pe cont propriu şi a ordonat SIE să trimită documentele CNSAS. În baza cărui act normativ, nu ne-a spus. Şi nici de ce a mai stat după fundul lui Ponta, să semneze, dacă avea posibilitatea legală de a face ce-a făcut. În trecere, aşa, a mai scăpat o insinuare legată de legăturile postrevoluţionare dintre actualul premier şi serviciile secrete.

După ce şi-a terminat răfuielile personale, en passant, a atacat şi guvernul, criticând acordul cu FMI. Probabil, dacă acesta prevedea tăieri salariale şi de pensii, ar fi fost mai pe gustul patronului fostului executiv Boc.

La final, ca să nu-i pună jurnaliştii, doamne fereşte, vreo întrebare dificilă, a bătut câmpii zece minute despre visele lui de a se face fermier. Şi cum i-a dat banca credit fetiţei lui, milioane de euro, garantat cu pământul cumpărat. Aş vrea şi eu un astfel de împrumut, unde se obţine, nu vă supăraţi, să mă aşez la coadă.

După cum spuneam, o jumătate de oră de spectacol halucinant, cu un om care râdea singur, ameninţa, gesticula, se încrunta, repeta frazele, fără cap şi fără coadă. Cu singura intenţie de a mai face nişte valuri, să nu uite, cumva, simpatizanţii, că e viu. Sincer, mă întreb destul de îngrijorat, cam ce va face în ultimele luni de mandat şi în ce mizerii va mai târî România, pentru a-şi asigura supravieţuirea politică după încetarea mandatului.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to catalina Cancel reply


    1. Locataru de la cotroceni abereaza tot timpul .doamne sintem satui de el ,io nu cred nici o iota ce spune acest mascarici ,nici despre politica ,nici despre terenul cumparat la Calaras prin banca ..cred ca ar trebuisa ii spunem pinochio pt ca minte de ingheata marea nu dunarea..Doamne fa o minune sa zboate marineru de la cotroceni!!

    2. Cezar Prusac, ar putea sa plateasca, daca scara valorilor ar fi repusa in pozitia normala. Dar avand in vedere ca este rasturnata, ma tem ca ai dreptate; iar sanse de revenire sunt prea putine fiindca acest mucegai al degradarii, contamineaza tot mai mult societatea. Poate ar fi o sansa in Monarhie, dar cati sunt cei care au curajul sa opteze pentru aceasta solutie ?
      Referiror la peroratiile “locatarului de la Cotroceni” lucrul care m-a surprins cel mai mult a fost afirmatia facuta asupra faptului ca banca a supraevaluat terenul, lucru foarte grav ( a cam “dat in gat” banca) fiindca niciodata ( intr-o tranzactie normala si onesta) banca nu-si supraevalueaza garantiile, mai ales cand are la baza un contract de vanzare -cumparare,prin care se presupune ca tranzactia s-a facut “la pretul pietii”; poate cel mult sa aplice o cota de risc, si sa scada pretul, avand in vedere criza, nicidecum sa-l creasca. In rest, aceiasi ciorba, reincalzita.

    3. va face spectacol in ultimile 6 luni – atunci cand – conform legilor in vigoare – nu`l mai poate da jos nimeni …
      eu nu mai am rabdare sa-l urmaresc de foarte multa vreme (si am constatat ca`mi e mai bine) te compatimesc ca tu esti oarecum fortat sa o faci.
      sunt aproape convins ca nu va veni niciodata ziua in care astia de-au furat ca`n codru vor plati – doar prostii gen jiji ciobanu vor plati – “baietii destepti” ca betivu` o vor duce bine … din ce in ce mai bine (indraznesc sa spun)