ghinion, noroc, cine poate şti?

A fost odată un om sărac care avea, în schimb, un cal foarte frumos, pe care dorea să-l cumpere stăpânul moşiei. Deşi acesta îi oferea sume din ce în ce mai mari, bătrânul îl refuza de fiecare dată.
“Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot să-mi vând prietenul?” spunea el prietenilor care îl băteau la cap să nu se pună rău cu boierul. Plus că ar fi câştigat şi destui bani ca să iasă din sărăcie.

Într-o dimineaţă s-a dus la grajd şi a descoperit că dispăruse calul. Toţi sătenii l-au certat: “Ţi-am spus noi! Ar fi trebuit să-l vinzi. Acum a fost furat. Ai rămas şi fără animal, şi fără bani! Ce ghinion teribil.”
“Ghinion sau noroc? Cine poate spune?” se întrebă cu voce tare bătrânul.

Evident, toată lumea a râs de el. Dar, peste 15 zile, armăsarul a apărut în bătătură, dar nu singur, ci însoţit de o întreagă herghelie de cai sălbatici. Se pare că, odată scăpat din grajd, el întâlnise o iapă tânără, care l-a urmat împreună cu toate rudele ei, atunci când bidiviul a vrut să se-ntoarcă acasă.
“Ce noroc!” au strigat sătenii, puţin invidioşi. “Noroc sau ghinion? Cine poate spune?” întrebă din nou bărbatul.

Bătrânul şi fiul său, care să tot fi avut 16 ani, au început să antreneze frumoasele, dar nărăvaşele animale. O săptămână mai târziu, băiatul a fost aruncat din spinare de unul dintre cai şi şi-a rupt piciorul. Medicul i-a spus că multe luni nu va putea merge.
“Ghinion” îl căinară prietenii pe tată.“Ce-ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Cum o să te descurci singur?”
Ghinion, noroc, cine poate spune?” a replicat, ca de obicei, bătrânul.

Câteva zile mai târziu ţinutul fu atacat de duşmani, aşa că boierul dădu ordin ca toţi bărbaţii buni de oaste să meargă la luptă! Toţi trebuiră să se supună. Mai puţin unul, fiul bătrânului, care avea piciorul între atele.
“Cât de norocos poţi fi” se înfuriară ceilalţi “Toţi copii noştri merg la război, dar tu poţi să-ţi păstrezi băiatul acasă. Fii noştri vor fi ucişi, probabil…”
Ca de obicei, bătrânul le răspunse doar cu o întrebare “Noroc, ghinion, cine poate şti?”

Povestea noastră nu merge mai departe… dar asta nu înseamnă că nu putem să regăsim în ea fragmente din vieţile noastre.

*

PS. Poveste cu autor necunoscut, preluată din folclorul răspândit pe mail :)

Categorii: poveşti cu tâlc
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Cred ca viata este asa cum vrea fiecare sa o vada;norocoasa sau ghinionista,Trebuie sa o apreciezi oricum ar fi ea,pentru ca alta oricum nu vei avea.Legea atractiei functioneaza mereu….

    2. Salut. Stiu ca este greu sa poti sa-ti pastrezi ratiunea in momentul in care inspiratia este in plin proces, cand ideile vin in valuri, cand imaginatia scapa de sub control si te poarta pe taramuri descrise doar in Iliada si Odisea a lui Homer, Divina Commedia a lui Dante Alighieri, Faust a lui Johann Wolfgang von Goethe sau in Republica lui Platon sau cand o povestioara plina de multe intelesuri ti se pare de o genialitate inimaginabila pentru omul de rand…. dar acest lucru poate sa provoace un adevarat dezastru, oameni te vor vedea cu alti ochii, nimeni nu va indrazni sa-ti atraga atentia considerand ca asa ar putea sa-ti strice imaginea deja creata. Imi iau inima-n dinti si desi nu ai sa postezi acest comentariu, sunt sigur sau cel putin sper ca ai sa faci corectura din text “RASPANDIT”. Ar fi tragic ca o simpla greseala sa strice imaginea de ansamblu insa nu trebuie sa ignoram lucrurile in detaliu. Pe principiul o virgula poate schimba o fraza…. ;) Bafta

      1. Daca mi-ai fi spus si ce anume sau unde anume sa corectez, as fi putut vedea daca, intr-adevar, am gresit :)

        1. Vorbind de greseala, Domnul George se referea la cuvantul ‘raspandit’ pe care dvs. l-ati scris ‘rapandit’ in P.S. Atat…
          Va multumesc pentru ca mi-ati acordat permisiunea de a ma abona la postarile dvs.

          1. Multumesc. Eu am creyut ca cine stie ce-am gresit, ce prostie am scris in text. Si l-am recitit de cateva ori. Nu m-am gandit sa ma uit si la PS :)

    3. Noroc sau ghinion, nu cred. Mai degraba intelepciune. Soarta te urmareste in urma intelepciunii . Tu, esti stapan pe soarta daca ai putina intelepciune , care vine si ea din credinta in DUMNEZEU. Cumpatarea.iubirea, respectul pentru tot ce te inconjoara sunt trasaturi inspirate din credinta.

    4. Oare cand vom reveni la adevaratele valori?Poate atunci cand copiii vor avea adevarate modele de urmat in viata. Si cum acestea-modelele adevarate, sunt din ce in ce mai rare..

    5. Bulă:-băiatul meu e cel mai deştept!
      -De unde ştii?
      Dimineaţa,pe prispă,când ne bem cafeaua,priveste cerul şi spune-mă tată,azi ori plouă ori nu plouă!
      -Şi-i aşa cum spune băiatul.
      PS. Cine poate ştii?