RSS
 

ghinion, noroc, cine poate şti?

09 Jul 2013

A fost odată un om sărac care avea, în schimb, un cal foarte frumos, pe care dorea să-l cumpere stăpânul moşiei. Deşi acesta îi oferea sume din ce în ce mai mari, bătrânul îl refuza de fiecare dată.
“Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot să-mi vând prietenul?” spunea el prietenilor care îl băteau la cap să nu se pună rău cu boierul. Plus că ar fi câştigat şi destui bani ca să iasă din sărăcie.

Într-o dimineaţă s-a dus la grajd şi a descoperit că dispăruse calul. Toţi sătenii l-au certat: “Ţi-am spus noi! Ar fi trebuit să-l vinzi. Acum a fost furat. Ai rămas şi fără animal, şi fără bani! Ce ghinion teribil.”
“Ghinion sau noroc? Cine poate spune?” se întrebă cu voce tare bătrânul.

Evident, toată lumea a râs de el. Dar, peste 15 zile, armăsarul a apărut în bătătură, dar nu singur, ci însoţit de o întreagă herghelie de cai sălbatici. Se pare că, odată scăpat din grajd, el întâlnise o iapă tânără, care l-a urmat împreună cu toate rudele ei, atunci când bidiviul a vrut să se-ntoarcă acasă.
“Ce noroc!” au strigat sătenii, puţin invidioşi. “Noroc sau ghinion? Cine poate spune?” întrebă din nou bărbatul.

Bătrânul şi fiul său, care să tot fi avut 16 ani, au început să antreneze frumoasele, dar nărăvaşele animale. O săptămână mai târziu, băiatul a fost aruncat din spinare de unul dintre cai şi şi-a rupt piciorul. Medicul i-a spus că multe luni nu va putea merge.
“Ghinion” îl căinară prietenii pe tată.“Ce-ai să te faci acum, fără ajutorul fiului tău? Cum o să te descurci singur?”
Ghinion, noroc, cine poate spune?” a replicat, ca de obicei, bătrânul.

Câteva zile mai târziu ţinutul fu atacat de duşmani, aşa că boierul dădu ordin ca toţi bărbaţii buni de oaste să meargă la luptă! Toţi trebuiră să se supună. Mai puţin unul, fiul bătrânului, care avea piciorul între atele.
“Cât de norocos poţi fi” se înfuriară ceilalţi “Toţi copii noştri merg la război, dar tu poţi să-ţi păstrezi băiatul acasă. Fii noştri vor fi ucişi, probabil…”
Ca de obicei, bătrânul le răspunse doar cu o întrebare “Noroc, ghinion, cine poate şti?”

Povestea noastră nu merge mai departe… dar asta nu înseamnă că nu putem să regăsim în ea fragmente din vieţile noastre.

*

PS. Poveste cu autor necunoscut, preluată din folclorul răspândit pe mail :)

***
Ţi-a plăcut? Atunci, nu fi egoist şi împarte cu prietenii tăi!

     

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Abonează-te la newsletter, în meniul dn dreapta!
 
16 Comments

Posted in diverse

 

Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

Dar trebuie să ştii că nu voi aproba apariţia acelor comentarii pe care eu le găsesc nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar şi, desigur, a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!

 

 
  1. Dan

    10/07/2013 at 11:18

    Povestea este “motivationala”, dar multi o sa inteleaga ca e vorba de o alternanta a norocului si ghinionului, omitand intelepciunea batranului si acceptarea “sortii”.

     
  2. dorin

    11/07/2013 at 15:46

    intelepciune profunda >>>

     
  3. Tatomirescu Nelly

    20/07/2013 at 17:44

    Frumoasă și înțeleaptă poveste , mulțumim , domnule Radu ! :)

     
  4. ion pascu

    20/07/2013 at 21:18

    As spune ;Nu forta norocu /

     
  5. EL DOR

    20/07/2013 at 23:46

    “Romaniei i-a disparut rostul. E o tara fara rost, în orice sens vreti voi. O tara cu oameni fara rost, cu orase fara rost, cu drumuri fara rost, cu bani, muzica, masini si toale fara rost, cu relatii si discutii fara rost, cu minciuni si înselatorii care nu duc nicaieri.
    Exista trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (batranii), pamantul si credinta. ” Bradut Florescu

     
    • cristi

      21/07/2013 at 12:51

      Cu alte cuvinte, când își va regăsi rostul pe lumea asta, abia atunci își va reveni

       
    • DJ

      23/07/2013 at 06:30

      Cum i-a disparut Romaniei rostul ? Avem batrani suficienti ( cei tineri continua sa plece ) Pamantul nu a disparut, iar CREDINTA …cu duiumul la cate biserici s-au construit !
      Deci uite ca minciunile si inselatoriile duc undeva !

       
  6. Roman Gruie

    21/07/2013 at 08:25

    Bulă:-băiatul meu e cel mai deştept!
    -De unde ştii?
    Dimineaţa,pe prispă,când ne bem cafeaua,priveste cerul şi spune-mă tată,azi ori plouă ori nu plouă!
    -Şi-i aşa cum spune băiatul.
    PS. Cine poate ştii?

     
  7. Elena

    21/07/2013 at 13:07

    Oare cand vom reveni la adevaratele valori?Poate atunci cand copiii vor avea adevarate modele de urmat in viata. Si cum acestea-modelele adevarate, sunt din ce in ce mai rare..

     
  8. GLOVACI GEORGETA

    21/07/2013 at 13:57

    Noroc sau ghinion, nu cred. Mai degraba intelepciune. Soarta te urmareste in urma intelepciunii . Tu, esti stapan pe soarta daca ai putina intelepciune , care vine si ea din credinta in DUMNEZEU. Cumpatarea.iubirea, respectul pentru tot ce te inconjoara sunt trasaturi inspirate din credinta.

     
  9. George

    22/07/2013 at 16:46

    Salut. Stiu ca este greu sa poti sa-ti pastrezi ratiunea in momentul in care inspiratia este in plin proces, cand ideile vin in valuri, cand imaginatia scapa de sub control si te poarta pe taramuri descrise doar in Iliada si Odisea a lui Homer, Divina Commedia a lui Dante Alighieri, Faust a lui Johann Wolfgang von Goethe sau in Republica lui Platon sau cand o povestioara plina de multe intelesuri ti se pare de o genialitate inimaginabila pentru omul de rand…. dar acest lucru poate sa provoace un adevarat dezastru, oameni te vor vedea cu alti ochii, nimeni nu va indrazni sa-ti atraga atentia considerand ca asa ar putea sa-ti strice imaginea deja creata. Imi iau inima-n dinti si desi nu ai sa postezi acest comentariu, sunt sigur sau cel putin sper ca ai sa faci corectura din text “RASPANDIT”. Ar fi tragic ca o simpla greseala sa strice imaginea de ansamblu insa nu trebuie sa ignoram lucrurile in detaliu. Pe principiul o virgula poate schimba o fraza…. ;) Bafta

     
    • raduherjeu

      23/07/2013 at 01:53

      Daca mi-ai fi spus si ce anume sau unde anume sa corectez, as fi putut vedea daca, intr-adevar, am gresit :)

       
      • Helen Karayman

        24/07/2013 at 13:19

        Vorbind de greseala, Domnul George se referea la cuvantul ‘raspandit’ pe care dvs. l-ati scris ‘rapandit’ in P.S. Atat…
        Va multumesc pentru ca mi-ati acordat permisiunea de a ma abona la postarile dvs.

         
        • raduherjeu

          24/07/2013 at 13:32

          Multumesc. Eu am creyut ca cine stie ce-am gresit, ce prostie am scris in text. Si l-am recitit de cateva ori. Nu m-am gandit sa ma uit si la PS :)

           
  10. flori ghita

    28/07/2013 at 10:09

    Cred ca viata este asa cum vrea fiecare sa o vada;norocoasa sau ghinionista,Trebuie sa o apreciezi oricum ar fi ea,pentru ca alta oricum nu vei avea.Legea atractiei functioneaza mereu….

     
  11. Ghinion, noroc cine poate sti? | Pasiune = Atitudine + Motivatie + Perseverenta

    19/09/2013 at 23:34

    […] Sursa poveste: http://raduherjeu.ro/ghinion-noroc-cine-poate-sti/ […]

     
 
Powered By Mow - Wordpress Popup Plugin