Pe principiul “Vreţi Tăriceanu? Na Iohannis!”, Antonescu face o mişcare surpriză şi anunţă intrarea în PNL-ul lui a primarului Sibiului. Care refuzase asemenea onoare cu ceva ani în urmă, chiar dacă acceptase să fie premierul unei alianţe liberalo-social-democrate adhoc. Păi de ce s-ar fi legat la cap atunci, dacă nu-l durea încă şutul lui TB în dos? Nu mai bine mai stă niţel, mai vede cum merg lucurile şi se bagă când or fi apele mai liniştite şi vremea mai frumoasă? Adică în februarie, pe la prânz…
Cum bătăliile cu PDL şi TB s-au cam încheiat, înregimentarea lui nu poate servi decât altor confruntări ale lui Antonescu. Cam care ar fi alea? Păi, prima e cea din propriul partid. Cu 3 zile înainte de congresul care-i va confirma şi întări statutul de lider maximo al PNL, el împuşcă doi iepuri dintr-o lovitură. Estompează (că de şters e greu) impresia făcută de concubinajul cu ciobanul-latifundiar-patron-de-echipă-de-fotbal şi dă o lovitură de imagine peste bot taberei, minoritare, dar vocale, care-l contestă. Reacţiile lui Tăriceanu şi Chiliman sunt elocvente. Ei se declară mai mult decât încântaţi de noua achiziţie. Ce să zică şi ei?
A doua confruntare e cea pe care o aşteaptă toţi, o prevăd toţi şi o s-o deplângă toţi. Mă rog, nu chiar toţi. Cea din USL, unde zîmbetele de la televizor ascut săbii în culise. Toată lumea pomeneşte, aşa, din întâmplare, de Oprescu, când vine vorba de prezidenţiale. Sigur, el nu vrea, PSD şi PNL au un acord clar şi trainic, Antonescu e candidatul… etc., etc. Dar nu-i strică deloc acestuia o floare la butonieră… cu care să defileze în cazul, improbabil, nu-i aşa, de rupere prematură a alianţei şi organizării de alegeri anticipate, concomitent cu cele prezidenţiale. Iar dacă improbabilul se produce mai devreme, Johannis poate fi numele care să convingă PDL-ul şi PPDD-ul să facă un guvern cu PNL-ul, trăgându-i lui Ponta Victoria de sub picioare.
Dar să ne întoarcem la edilul neamţ. Cum e greu de imaginat că a visat de mic să fie doar o variantă “just in case” a strategiei sinuoase de accedere la Cotroceni a preşedintelui liberal, e de presupus că a cerut şi a primit asigurări că rolul lui nu se va limita la atât. Nu cred că se deranja Iohannis să aibă carnet de membru de partid, doar ca să fie guvernator, sau pârcălab, sau ban al vreunei regiuni nou înfiinţate. De altfel, declaraţia (cam lipsită de eleganţă la adresa lui Ponta) că nu exclude să ajungă premier, e grăitoare. Iar locul 2 în partid, pe care-l va ocupa sâmbătă, îi deschide noi orizonturi. Putem, deci, specula că 2014 va găsi un USL rupt, iar alegerile vor consemna o partidă la dublu între duetul Antonescu-Iohannis şi cuplul Oprescu-Ponta. Sau, dacă uniunea rezistă şi Crin ajunge şef de stat, Johannis moşteneşte partidul la cheie şi poate trece la unificarea dreptei, sub conducerea sa teutonică. Sau putem imagina o situaţie în care, văzând că procentele sale scad prea mult în sondaje, periclitându-i poziţia de prezidenţiabil, Antonescu să propună substituirea sa cu primarul, pe modelul “dragă Stolo”, urmând ca el să aştepte, din umbră, vremuri mai bune. Culmea e că, în loc să limpezească apele, mişcarea face şi mai impredictibile evoluţiile viitoare de pe scena politică. Sunt convins că nu doar pentru analişti, ci şi pentru protagonişti.
***
Poţi primi direct prin mail informaţii despre orice postare nouă de pe blog. Nu trebuie decât să te abonezi la newsletter (în meniul din dreapta).
Deci astea ar fi posibilele miscari ale jocului de sah politic. Chiar ma gandeam ieri, scriind la un articol pe aceeasi tema.
Acum ca socialist ce sunt, parca nu mi-ar placea sa se intanple asta. Insa ca om realist care stie ca stanga noastra inca este departe de ce ar trebui sa fie parca as spune da unei constructii de dreapta (ca cae imaginata de tine) si care poate ar putea da un pic de avant economiei noastre!
Her Klaus si-a construit o imagine la care tine; nu spun ca s-a indragostit de ea. De aceea prudenta i-a fost un bun sfatuitor. Cat priveste adeziunea la PNL aceasta nu putea fi decat unica lui optiune, asa cum unica optiune a fost si pentru Becali, care a trebuit sa consume copilaria lui politica in diverse ipostaze pana sa ajunga sa se maturizeze intr-o oarecare masura. Dar, membru de partid poate fi oricine isi regaseste propriile asipratii intr-o organizatie capabila sa-l reprezinte pe el si interesele lui. De buna seama ca mai curand in structurile PSD-ului sunt multi liberali decat in PNL multi socialisti. Iar Her Klaus si Peccoli n-au nici o legatura cu stanga. In cazul Klaus ar mai putea fi vorba despre o oarecare nuanta de conservatorism. Dar, cand a fost liberalismul o doctrina inchisa, canonizata? Daca era astfel se mai putea numi liberalism?
Subscriind intru totul comentariului lui Doru , eu as interpreta in alta cheie cele doua aspecte in discutie : – aducerea lui Iohannis o vad ca pe actiunea unui om de bun simt ,care icearca sa arate ca nu va fi singurul candidat la presedintie si , poate , chiar s-a saturat de avalansa de critici mai mult sau mai putin fundamentate .
-Asa zisul mariaj cu Becali este intr-adevar cam “neelegant ” dar , sa nu uitam ca la aceste alegeri PNL-ul a reusit cel mai bun scor din istoria sa si , poate ca vin mai multe voturi de la niste mii de microbisti (chiar daca grobieni ) deact de la unii nu prea hotarati daca sa voteze sau nu si cu cine !?! Asa vad eu lucrurile , fara a avea pretentia de analist .