e lovitură de stat, monşer, parol!

Să nu fii de acord, principial, cu metodele folosite pentru a scăpa de ariergarda regimului Băsescu, e una. Şi eu nu sunt, aşa cum am scris aici. Să achiesezi la strigătul gâtuit şi disperat, dar profund caraghios, al “victimelor”, îngânându-l peste tot pe unde ai posibilitatea, cum că e Lovitură de Stat, e cu totul altceva.
Câtă istorie ştiu eu, şi ştiu niţică, n-am auzit ca, vreodată, vreo majoritate parlamentară să dea o lovitură de stat. Dacă cineva are cunoştinţe despre astfel de daravelă, să-mi zică, să mă minunez şi să corectez.

Apoi, înţeleg că Statul nu e Senatul, ci şeful Senatului, nici Camera Deputaţilor, ci preşedinta acesteia. Statul nu e nici măcar Parlamentul, ci Curtea Constituţională. Statul nu e Guvernul ţării, ci ICR-ul. Pe scurt, Statul nu e poporul, ci doar preşedintele acestuia. Pentru că, de fapt, despre asta e vorba, nu? Despre L’etat c’est moi! Sau, mai bine spus, L’etat c’est lui! Şi acolo se simte lovitura cel mai tare.

Acum mulţi ani aveam o măsea cariată care mă durea. Rău. Şi doctoriţa a decis s-o scoată. Mi-a făcut două injecţii cu xilină (că una nu a fost suficientă), a pus mâna pe cleşte şi… dă-i şi luptă şi trage şi împinge şi răsuceşte. A naibii măsea nimic. Se vede treaba că avea nişte rădăcini de stejar. Că doar românul e frate cu codrul. Se cutremura cabinetul cu noi şi femeia făcuse febră musculară. Într-un final a răzbit drăcovenia. Am răsuflat cu toţi uşuraţi. Abia acum îmi dau seama c-o puteam reclama pe tânăra stomatoloagă la Ambasada SUA, la CEDO, la UE, la NATO, la UNICEF, la Frankfurter Allgemeine Zeitung, cu acuzaţia de Lovitură de Stat!

Categorii: anacronic, viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Lucian Cancel reply


    1. Lucian, mai bine ca nu te uiti la TV. Mai rau n-ai intelege nimic si ti-ai pierde si bruma de speranta pe care, poate, o mai ai :) Eu nu ma mai uit demult la TV decit pe citeva posturi cu documentare. Mai scap uneori o Antena, sau o Realitate, sau vreun alt post (oricum n-are importanta care pentru mine) si imediat ma demoralizez. Asa ca prefer sa nu ma mai uit deloc. Sa mai ramina vie farima de speranta. Cit o mai rezista si aia… :))

    2. “Nu e deloc în regulă ca o majoritate (mai ales una neligitimată încă de popor) să forţeze fiecare mecanism care-i stă la îndemână pentru a castra minoritatea.” Asa scriai in alt articol…
      Pentru unu’ care nu se uita la TV, ca mine, e mai greu sa mai inteleaga ceva. Asa ca mai bine nu mai comentez, sunt sigur ca n-o sa duca nimeni dorul comentariilor mele :))) Cum am mai zis, cand i-or schimba pe toti si o fi antonescu presedinte si ponta prime minister in continuare, interesul national va fi pe primul loc si nu vor mai exista astfel de lupte politice meschine :))) Cine crede ca poate schimba ceva in politica romaneasca, sa comenteze in continuare.