dragi expați, eu vă dau soluția, voi dați banii

Ca de obicei, orice articol despre diasporă este în măsură să trezească pasiuni și multe reacții, unele decente, altele mizere, după caracterul și educația omului. Unele lipsite de orice argument, altele articulate și logice, după inteligența fiecăruia. În linii mari, și expații și ”fraierii” rămași în țară se consideră niște victime. Primii consideră că merită compasiune pentru că au renunțat la îndatoririle față de pământul natal, păstrându-și, însă, dreptul de a decide destinul acestuia. Ceilalți nu pricep de ce votul unui fost locatar din bloc are aceeași greutate cu al lor, atunci când trebuie ales administratorul care va gestiona banii pe care doar ei îi plătesc la întreținere.

Foarte, foarte puțini dintre expați spun că nu pot emite pretenții atât timp cât nu mai au responsabilități față de țara în care nu mai trăiesc. Și că o iubesc în liniște, de departe, fără să-și bată pieptul cu cărămida! Cei mai mulți însă, se declară supercetățeni și li se pare absolut firesc să beneficieze de toate drepturile prevăzute de Constituție, fără să fie grevați de vreo obligație. Așa că orice aluzie la o posibilă implicare materială a lor în schimbarea la față a țării îl umple de sânge pe cel care a făcut-o.

Unii susțin sus și tare că ei fac o grămadă pentru România. În principal, trimit bani rudelor. Ceea ce, desigur, ridică automat nivelul de trai al tuturor celor care le privesc pe acestea cheltuindu-i. Așa cum alții sunt convinși că își ridică un viloi în satul natal special pentru a ajuta la umplerea bugetului sărac al țării cu sumele din impozitul pe proprietate.

Alții întreabă ”ce-a făcut patria pentru ei?”.  Să le dea lor statul locuri de muncă remunerate ca-n vest, să pună la punct un sistem de învățământ și unul sanitar ca afară, că după aceeeeea… mamă, mamă ce-o să se-nghesuie să facă și ei pentru dânsul. Ar fi amuzant dacă n-ar fi trist că cei mai mulți dintre ei sunt virulenți luptători împotriva ”comunismului” și constanți votanți ai ”dreptei” românești, cea cu ”prin noi înșine”.

Dar cel mai des invocat pretext pentru neimplicare este existența corupției generalizate transpartinice, furtul sau/și risipirea banului public și incompetența care face mai mult rău decât celelalte la un loc. O realitate tristă și de netăgăduit, dar pe care o suportă mai mult tot cei rămași acasă și pe care n-o pot invoca pentru a nu-și plăti impozitele și taxele.

Ei bine, vă dau eu o soluție prin care manifestarea dragostei față de țară nu va mai fi împiedicată de teama că banii voștri vor fi furați. Strângeți-vă și puneți de-un fond privat,  gestionat de un consiliu ales de voi. Fără niciun amestec al statului. Și vărsați acolo, lunar, câte 10 euro. Și cu banii strânși, c-or fi 20 sau 30 de milioane, faceți școli și spitale și drumuri și secții de poliție. Și donați-le comunităților locale. O parte din bani o puteți folosi și pentru a crește sumele din vistieria fondului și, de ce nu, și din buzunarele voastre. Astfel, cu prețul a 2-3 pachete de țigări pe lună, în câțiva ani, veți schimba fața țării pe care o iubiți atât de mult și vă veți putea întoarce fericiți în ea, așa cum vă afirmați neostoit că muriți de nerăbdare să faceți.

Ce ziceți, vă înhămați la treaba asta? Eu cred că nu. Pentru că, în pofida a ce spun alții, voi sunteți mai români chiar decât vă place să vă considerați.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:


    1. Sunt convins ca ura dvs apropos de romanii plecati din tara este atat de mare, incat indiferent cine ce v-ar spune nu conteaza. Este drept ca din pozitia dvs nu aveti cum sa rezonati cu cei a caror putere este cel putin limitata. Sunt oameni care au plecat din tara pentru ca au fost tratati rau de catre toata lumea care ar fi trebuie sa le acorde respect si un dram de incredere. Au plecat din tara pentru ca s-au saturat de “esti vinovat pana la proba contrarie”. Au plecat din tara pentru ca nu puteau sa rezoneze cu o societate ale carei valori sunt date peste cap. Fapt : am plecat din tara lasand o fimra care producea pentru statul roman 25.000 de lei lunar TVA, 9 angajati si 3 magazine fizice. La fiecare plata de tva, regulat imi vinea cate un control – ba de la garda fnanciara, ba de la OPC, ba de ITP, pentru ca era clar ca “are balta peste”. Mi s-a spus sa platesc o atentie de 1 mie de euro pentru ca altfel ei vor face un control de fond si “tot gasim noi ceva”. Nu conta ca angajatii aveau pe carte de munca salariul real, inclusiv prcentul din vanzari. Nu a contat ca lunar decartam TVA crect declarat. Nu a contat nici ca importurile pe care le faceam in tara veneau cu sumele declarate corect. Pe scurt nu a interesat pe nimeni ca incerc sa fiu corect. De fapt in Romania zilelor noastre a fi prea crect include un mare risc. Riscul de a frustra “organele de control”. Corectitudineaacelui mic procent al celor care vor sa joace dupa reguli nu le tine de foame. Am vrut sa ii filmez cand veneau sa ceara, de la obraz, spagan si am cerut ajutor partonilor din jurul meu. Raspunsul ? “Ba, esti nebun ? Poate il bagi pe unu la puscarie, dar restul nici nu vrei sa stii ce iti pot face”. Capul plecat sabia nu-l taie ? Da, la cote maxime. Ajunsesem la peste 150 de mii de euro rulaj si totusi eram pe punctul sa ies in pierdere. Pentru domule Herjeu, si taxe si salarii si impozite si spaga nu prea ajuta. Am vrut sa extind afacerea si am incercat un credit. Mai bine as fi cerut sa intru in arhivele vaticanului. Pentru niste sume ridicole (discutand in termeni economici) mi s-au cerut niste garantii aberante. A contat pentru vreuna dintre banci ca in aproape 2 ani s-a facut milionul pe rulaj ? NU. Ce imi ramanea de facut ? Sa inchid si sa ma angajez ? Nu stimate domn. Am preferat sa inchid din magazine. Am ramas cu unul singur si 2 angajati si cu o investitie intiaila de 8000 de lire (am vrut efectiv sa vad ce se poate intamla cu acest nimic de bani), impreuna cu un asociat britanic am pus la punct o firma care are acum detine 12 magazine, 2 cafenele si face vanzari lunare de peste 150.000 de pounds lunar. Am constatat diferentele majore care despart cele doua tari. Trimit in tara suficienti bani pentru cei dragi ramasi acolo. Eu zic ca sunt bani care intra in circulatie, iar banii care intra in circulatie sunt bani buni. Sau ma insel ? Inca platesc de departe de unde sunt eu doi angajati si alte taxe si impozite. Si astia sunt bani buni. Sau ma insel ? Fireste insa ca in ura dvs fata de basescu, ne urati si pe noi in egala masura, motivat Dumnezeu stie de ce. Trebuie insa retinut stimate domn, ca situatia actuala nu este una generata numai de basescu sau udrea, ci este o situatie care se perpetueaza de 25 de ani. Coruptia este transpartinica, insa intentionat sau nu omiteti sa amintiti asta, iar saracia din tara este datorata exclusiv calsei politice in ansamblul ei si nu datorita unor politicieni pe care ii putem arata cu degetul. Inainte sa ne acuzati pe toti si sa ne bagati in aceasi oala cu cei care au venit in uk de pilda, doar pentru benefits, ganditi-va daca nu cumva s-ar putea sa avem si noi ceva dreptate. Din nefericire stimate domn, constat ca desi aveti puterea sa schimbati ceva folosindu-va de statutul de jurnalist si formator de opinie, nu faceti altceva decat sa adanciti si mai tare aceasta criza morala pe care Romania o traverseaza de atata amar de vreme.

      1. Din pacate, dupa stupizenia jignitoare cu care ti-ai inceput comentariul, cea legata de ”ura mea la adresa romanilor de afara”, restul e inutil. E clar ca n-ai priceput ce-am scris, asa ca nu insist! Numai bine!

        1. Aveti dreptate. Imi cer scuze. Nu este vorba despre ura, ci despre dispret. Va rog sa ma iertati.

          1. Alta prostie :)))))
            Daca te intereseaza, dar nu cred, am un mare respect pentru romanii care muncesc cinstit si pe rupte afara. Pe multi ii admir pentru capacitatea lor de munca si de a indura neajunsurile unui trai in autoexil. Cred ca, daca ar munci si in Romania la fel, tara ar fi in cu totul alta stare. Dar ii inteleg de ce o fac pentru un salariu decent.
            Singurul lucru care ma deranjeaza este atitudinea fata de cei ramasi in tara si fata de niste probleme cu care acestia se confrunta si pe care ei nu le cunosc decat prin intermediari.

          2. Intr-adevar ! Catalogarea unor opinii ca “stupeznie jignitoare” sau “alta prostie” vadeste din partea dvs un mare si adanc respect. Fireste, poate ma insel. Mi s-a mai intamplat si mi se va mai intampla. Scriitura este de multe ori lipsita de culoarea unei discutii live. Chiar si asa domnule Herjeu, va rog sa nu uitati ca tonul face muzica. In loc sa ma considerati stupid sau prost, intrebati-va va rog, daca nu cumva tonul folosit nu este cumva usor jignitor. Intrebati-va la randu-va daca raspunsurile oferite altora care au comentat aici nu ne pot duce cu gandul catre ceea ce am afirmat. Si inca o data – tonul face muzica. Cu promisiunea ca nu mai intervin, va doresc o saptamana frumoasa.

          3. Nu stiu de ce prostiile si stupizeniile ar merita respect!
            Eu, asa cum am spus, respect oamenii decenti si de bun simt, muncitori, care nu se bat cu caramida in piept ca-si iubesc tara cu care nu mai au cine stie ce legaturi.