Ei bine, da! Am fost premiant mai în toţi anii de şcoală. Şi comandant de grupă. Pentru şnurul galben (de comandant de detaşament) nu aveam (aşa cum nu am nici acum) “calităţile” necesare! Nici atunci, nici acum, n-am ştiut să zic ce trebuie, când trebuie, cui trebuie :) Şi atunci, ca şi acum, aveam o problemă cu soarele în ochi :) Nici atunci, nici acum, nu-mi plăceau sandalele, dar măcar acum le port fără şosete :))
În rest, ca de obicei, habar n-am ce făceam înainte sau după momentele acestea de glorie, nu atât ale mele cât, mai ales, ale mamei mele :) Sigur nu primeam niciun iphone cadou pentru eforturile mele :)
Dacă vreţi să vedeţi fotografia mai mare, click pe ea.
Categorii: fotografii, peripeteia - Περιπέτεια
| Ţi-a plăcut? | | Şi împarte cu prietenii tăi! |  |
Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
Ai un comentariu de făcut? Be my guest!
Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!
Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:
[fbcomments]
Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:
Fara aiphone?!? Nu pot sa cred :))))
“Calitatile” necesare te duc dupa ani si ani la puscarie.
<> Ai stiut, dar nu ai vrut ca te tinea coloana.
Da, pe atunci (cel putin eu asa am simțit) ne erau suficiente “momentele de glorie” ale părinților noștri, ne era suficientă bucuria citită în ochii lor că munca de părinte (apropo de postarea http://raduherjeu.ro/unde-dracu-sunt-părinții) a dat roadele așteptate. E drept că nu existau nici atâtea tentații, dar nici noi nu așteptam câte o bicicletă (din câte îmi amintesc, acesta era maximul de recompensă :) ) pentru fiecare premiu câștigat. Din păcate, în zilele de azi, sistemul de recompense, care a fost gândit bine în esență (doar drumul spre iad e pavat cu intenții bune, nu?) e prost înțeles și aplicat de cei mai mulți, fie ei părinți sau cu alt statut.
Am si poze , am si snurul si tresele , chiar si o cravata … apoi uniforma din liceu . Stop ! NU ati citit nimic … auzi ” uniforma ” :) Ce-i aia ?
Ciorapii 3/4 imi placeau mult , insa doream sa am si colorati , nu se putea . Poate cel mult in vacante .Dar am crescut mari , stim ce e aceea Carte , Bibiloteca , Muzeu etc . Cat despe net , pas , nici o vorbulita .
Azi pana si scoala a devenit optionala , dai copy-paste si gata . Diploma miroase a nou .
Radu , noi insa suntem infinit mai bogati , si nu in bani , aia sunt mereu prea putini , in mult mai multe .Te ai pe tine , esti chiar foarte bogat .
Buna Radu!
Sunt nostalgica acum cand vad aceasta fotografie a ta. Erai printre cei mai buni din clasa.
Iti mai amintesti cantecul care suna asa: “Scoala noastra 86, tu esti leagan de comori”….,
Si inca ceva, se invata mult mai serios atunci decat in zilele noastre.
Pastrez si acum poza noastra de grup de la sfarsitul clasei a-8-a.
Cand au trecut 29 de ani ?
O zi frumoasa!
Camelia
Eu sunt nostalgic mai mereu :) Dar cred ca dupa adolescenta mai mult decat dupa scoala :) O zi frumoasa si tie!
haha! eu am avut galben, dar nu mai am poze de atunci.