de din vremuri de demult

O nouă incursiune în trecut, de data aceasta în cel glorios, de apărător al patriei. Acum mulţi, mulţi ani, înainte ca România să prospere şi să evolueze în capitalism, am fost chemat la oaste, ca orice tânăr care făcea imprudenţa de a împlini 18 ani şi nu avea pile suficient de mari ca să fie declarat inapt. Eu, având pile mai mici, am reuşit să ajung într-o unitate ceva mai răsărită, la transmisiuni. Ceea ce, în afara perioadei iniţiale de o lună, mi-a asigurat o armată relativ uşoară, petrecută în special în sălile de curs.

Vă prezint azi o fotografie în care se vede cât de semeţ stăteam eu de strajă ca ţărişoara să nu păţească nimic. Şi, desigur, repetam în cap ta-ta-ti-ta-ti-ta. ca să fiu pregătit în orice moment să vestesc cui trebuie că duşmanii au apărut la orizont. N-a fost cazul, singurii “duşmani” pe care i-am avut fiind caporalii proveniţi din diferite colţuri de ţară, chitiţi să le bage minţile în cap bucureştenilor care se dau deştepţi. Eu nu mă dădeam defel, dar eram, iar ei nu puteau sesiza diferenţa.

După cum se poate observa, părul nu era prea scurt, semn că regulile erau destul de laxe în unitatea mea. De altfel, pot spune că am avut noroc. Jumătate de timp l-am petrecut acasă şi m-au lăsat la vatră în timp record, ca să încep facultatea la care intrasem chiar în timpul stagiului. Dar asta e o altă poveste, pentru altădată.

PS. Ca să vedeţi poza mai mare, click pe ea.

Categorii: fotografii, peripeteia - Περιπέτεια
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to ildiko Cancel reply


    1. Mie mi-ar fi plăcut să fac şi eu armata … da , mă gândeam să ajung o transmisionistă , aveam pe atunci frate la şcoala militară şi tot el mi-a ordonat să nu mă duc în cadrul armatei iar eu i-am respectat ordinul dat . Deşi au trecut de atunci peste 20 de ani el e şi acum un apărător de nădejde al ţării noastre şi s-a întors viu din mai multe misiuni . Ştiu ca îşi iubeşte meseria pe care o are însă mie îmi sunt dragi toţi cei care poartă uniforma militară . N-a fost să fie să o port şi eu .

    2. eu nu ma pricep sa comentez dar vreau doar sa spun ca si sotul meu a facut stagiu militar tot la TRAZMISIUNI dar im MEDGIDIA si CONSTANTA..si el ne vorbea de ta-ta-ti si eu ce pot sa spun decit ca am fost foarte mindra de el :)