daţi ţării cât mai mulţi copii!

Se apropie campania electorală şi, ca în fiecare astfel de perioadă, încep să se înmulţească iniţiativele fantastice, menite să arate poporului cât de mult e iubit de aleşii lui şi cât de tare şi-ar dori aceştia reciprocitate. Într-un an de criză, în care pomenile sunt mai greu de dat, se găsesc, nu-i aşa, şi alte modalităţi de a strânge voturi.

De exemplu, domnu’ Ciuhodaru, pe care voi îl ştiţi din nenumăratele transmisiuni televizate (pe când era o tânără speranţă a partidului D-lui Voiculescu), în  care era arătat traversând o stradă din Iaşi, fie ploaie fie vânt, împingând cu abnegaţie vreo targă pe care se află un bolnav ce necesită transferul dintr-o clădire în alta. E cel care, foarte des, deplânge soarta rătăciţilor în grădinile etnobotanice. Deasemenea, e şi cel care schimbă partidele ca pe ciorapi, dar asta e mai puţin important pentru electori. Prin primăvară murea de grija taximetriştilor, pe care-i voia dotaţi cu butoane de panică. Tot el a dorit ca Ziua Mondială a sănătăţii să fie, în România, zi de doliu naţional. Ceea ce, la o privire mai atentă, se dovedeşte a fi o idee morbidă, dar nu lipsită de sens.

Acum, mai nou, vrea să scutească mamele de taxe şi impozite. Mai mult, cu cât are mai mulţi copii, cu atât scutirea e mai mare. Presupun că, de la un anumit număr de urmaşi, femeile vor sta acasă şi vor primi bani de la cele care, neputând să-i aibă, sunt pedepsite prin plata daravelelor către stat. Evident, cu cât ai mai mulţi puradei pe acasă, cu atât mai greu e să şi mergi la serviciu 8 ore, pentru că nu cred că din scutirea aceea de impozite poţi angaja o bonă.

Toate bune şi frumoase, cine nu şi-ar dori ca miracolul naşterii să fie însoţit şi de un bonus financiar? Nu ştiu cum se face, dar cele sensibile la astfel de gratificaţii, fie n-au serviciu, fie au unul a căror neimpozitare nu le-ar aduce nici măcar cât să cumpere de mâncare celui adus pe lume strict pentru primirea de foloase materiale. Iniţiativa are drept scop, bănuiesc, creşterea natalităţii. Dar va avea ca efect înmulţirea copiiilor abandonaţi, pentru că soluţia de a împăca mărirea familiei cu mersul la muncă, pentru a te bucura de creşterea dorită a chenzinei, e să-ţi laşi odraslele în plata domnului sau, cum se mai zice pe la noi, în a statului. Pentru că în România problema e că, pe de o parte, familiile cu un nivel de trai decent nu sunt dornice să se-nmulţească (şi, oricum, din câte am înţeles, nenea doctoru’ nu vrea să le stimuleze şi pe ele), şi, pe de altă parte, avem destui copii amărâţi şi goi, abandonaţi peste tot de părinţii lor inconştienţi, incapabili să-i crească, fie că se bucură, fie că nu, de reduceri de taxe.

De aceea, să-i spună cineva extrem de activului medic-deputat, că, din motive care mie-mi scapă (vorba vine), tocmai cei săraci nu trebuie impulsionaţi foarte mult să facă copii, ei fiind, de obicei, campioni în domeniu. De altfel, asta nu-i o noutate pentru societatea românească şi nici măcar o caracteristică specifică ei. Cam peste tot în lume, cu cât scade nivelul de educaţie şi de trai, cu atât creşte numărul fiinţelor cărora nişte “adulţi” ţin morţiş să le transmită sărăcia şi inconştienţa.

Şi, în aceeaşi ordine de idei, alţi parlamentari vor graţierea tuturor celor care au încălcat legea şi au primit pedepse mici. Dacă mă gândesc mai bine, tot stimulent pentru creşterea natalităţii e. În primul rând că cei eliberaţi vor fi dornici să-şi îmbrăţişeze strâns nevestele sau/şi amantele, şi, în al doilea rând, pe baza exemplului personal, vor sta liniştiţi că plozii lor, ajunşi la vîrsta intrării în puşcărie, vor beneficia şi ei de clemenţa legiuitorilor, într-o altă, viitoare, campanie electorală.

PS. Să nu fiu înţeles greşit. Unele iniţiative ale lui Ciuhodaru sunt chiar bune. De exemplu taxarea alcoolicilor care ajung des pe la spital. Sau luarea de măsuri pentru protejarea cadrelor medicale de pacienţi violenţi şi rudele lor duse cu capul. Sau, desigur, interzicerea etnobotanicelor.

***

Dacă ţi-a plăcut această postare, te poţi abona la newsletter (în meniul din dreapta) pentru a fi printre primii care vei afla, printr-un mail, ce articole noi au mai apărut pe blog.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to Ionel Cancel reply


    1. Cu ce sacrificiu? Fara perspectiva, cu mai putina scoala si mai multi analfabeti (cu diploma). . .
      Cati “cetateni turmentati” (ca tot este Anul Caragiale)? Hic, eu pentru cine (mai) votez?
      Mai multi copii sau mai multe copii (depinde pe ce pui accentul, hmm)?
      Ca sa voteze la unison, ca o masina unica de vot?
      Intr-o tara cu agricultura inapoiata, da, este nevoie de mai multi copii (mari, ca niste “vite in jug”). Dar, intr-o tara indrustrializata lucreaza 50% – in industrie, 10% – in agricultura si 30% in servicii.
      Sporul natural se echilibreaza fara “fortari politice”. Natura stie singura ce are de facut.

    2. Politica in general este confuza, iar cei ce o practica, sunt intersati mai mult pentru a iesi in evidenta, tot pentru interes pesonal. Partidele poliitice, isi schimba platforma, fac promisiuni uneori fara discernamant si responsabilitate. Politicienii care obisnuiesc sa zburde din partid in partid (au aceasta libertate), nu urmaresc un scop in avantajul cetatenilor sau a tarii. Ei doresc doar sa primeasca voturi , sa detina un fotoliu in Parlament ,in Senat, pentru facilitati si avantaje, de care sa profite ei si apropiatii lor. Fiecare familie stabileste perioada in care isi permit sa aiba copii, in functie de situatia materiala , financiara, si de timpul pe care poate sa-l acorde micutilor, in crestere si educare. Persoanele care nu au suport financiar si material, dupa parerea mea, nu trebuie sa dea nastere unui copil, care sa se confrunte cu mizeria si saracia toata viata. In concluzie, familiile care isi doresc copii, sunt obligate sa ofere copilului, un trai decent , intr-o familie organizata. Natalitate trebuie stimulata si incurajata in cazul cand viitorii parinti, au suportul necesar, din resurse proprii. Promisiunile politicienilor sunt benefice, numai in cazul cand sunt si respectate.

    3. Adevarata explozie demografica a avut loc pe vremea lui Ceausescu, dar acea generatie este defavorizata si descumpanita in ziua de azi!