Cei 7 ani de-acasă

În viața de zi cu zi percepem și evaluăm gesturile sau vorbele celor din jur în funcție de gradul de rudenie, afecțiune sau simpatie care ne leagă de cel care le face/spune sau, uneori, de persoana căreia i se fac/spun. Eu am tendința de a fi mai intransigent cu cei apropiați, dar știu că majoritatea oamenilor nu sunt așa. Astfel, nu e de mirare că subiectivismul acesta funcționează asemănător și când e vorba de oameni politici, artiști sau sportivi. Chiar și așa, cred că ar trebui să existe niște limite ale acestuia, impuse de felul în care suntem construiți ca oameni, ca intelect, ca valori, ca educație, ca experiențe de viață. Dacă nu se manifestă, înseamnă că ceva e putred în propria structură.

Aș putea începe cu neinvitarea premierului de atunci la ceremonia de la CCR de confirmare a victoriei în alegeri. Aș putea continua cu aruncatul paltonului pe mașină pentru că nu i l-a luat cineva repede din brațe. Și cu multe altele. Dar m-aș lungi, așa că o să mă opresc doar la gesturile din ultima perioadă. Neinvitarea liderilor opoziției la ceremoniile prilejuite de Ziua Națională, faptul că nu  s-a obosit s-o sune pe dna Shaiddeh să-i spună că n-o va desemna premier,  eventual prezentându-i și motivele, ieșitul în fața națiunii pentru a-i comunica, neargumentat, decizia sa, trimisul unui soi de sms de acceptare viitorului prim-ministru, glumița penibiluță, învățată pe dinafară, în care a folosit (greșit) regionalismul oltenesc, abandonatul membrilor noului guvern înșirați în sala mare a conacului ca niște servitori veniți să primeasă, cu reverențele de rigoare, augusta strângere de mână oferită cu generozitate de boier de sărbători, mi se par niște gesturi nu doar incompatibile cu funcția deținută și cu responsabilitățile care incumbă din ea, ci care trădează mari fisuri în baza oricărui eșafodaj uman: cei 7 ani de-acasă.

Dar nu despre președinte vreau să vorbesc. Toate aceste dovezi de bună creștere i-ar fi putut mira doar pe cei care n-au urmărit emisiunea din campania electorală din 2014 în care pe atunci speranța Iohannis se uita pe pereți în timp ce contracandidatul său vorbea.

Pe mine mă interesează și mă intrigă ceilalți, cei care îi percep și-i evaluează gesturile altfel decât mine. Pot înțelege, în virtutea celor scrise la început, ca toate cele de mai sus să nu ți se pară niște mârlănii sau niște țopisme foarte mari. Și să nu te deranjeze prea tare. În fond, au fost (prea) mulți cărora nu li s-a părut un capăt de țară că unul e alcoolic, afemeiat și lovește copii. Înțeleg și să nu le critici public, ca să nu întărești ”tabăra cealaltă” sau să nu fii pus în situația de a explica de ce susții omul respectiv, în pofida lor. Pot accepta chiar că, în opinia ta, bilanțul în ceea ce-l privește este pozitiv, deci n-o să te oprească din admirat niște derapaje. Dar să lauzi astfel de manifestări, să le prezinți celorlalți ca fiind, culmea, dovezi ale unui caracter puternic și a unei juste atitudini față de niște oameni care nu merită altceva, mi se pare stupefiant! Să cauționezi orice mitocănie cu argumentul ”bine i-a făcut! Așa merita!” spune mult mai multe despre tine decât despre autor. Și despre motivele pentru care ai senzația că acesta te reprezintă. Și despre faptul că valorile cu care te mândrești și pe care vrei să le impui celorlalți nu sunt, de fapt, decât niște criterii extrem de subiective cu care împarți lumea în ”buni” și ”răi”. Care, în absența celor 7 ani de-acasă, nu fac nici doi bani!

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwittergoogle_plus

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:



    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular: