ce-i mai plac românului chestiile făcute cu creier!

După ce, anul trecut, toţi sensibilii şi patrioţii naţiei (pick me, pick me!) s-au simţit luaţi peste picior de toţi snobii şi simandicoşii aceleiaşi naţii, pentru că l-au făcut pe puştiul cu poveste lacrimogenă cel mai cu talent dintre români, anul ăsta s-au gândit să parieze pe nişte chestii făcute cu creierul, ca să nu-i mai poată critica nimeni! Că doar tuturor le plac oamenii cu cap, mai ales dacă fac lucruri pe care nu le pricepe nimeni! Şi-uite aşa, în primii trei de pe podium au ajuns doi cetăţeni care au făcut ce nici cu gândul n-ai fi gândit, de i-au lăsat pe toţi cu gurile căscate şi neuronii înnodaţi.

Şi cum fascinaţia pentru mintea umană e binecunoscută pe meleagurile mioritice, aducând mai mult a extaz mistic în faţa unor fenomene supranaturale care, nefiind la îndemâna muritorilor de rând, nu pot fi decât de inspiraţie divină. Nu pot decât să-mi imaginez cam cum ar fi reacţionat daco-romanii dacă pe scenă un nene ar fi transformat apa în vin sau ar fi făcut dintr-o pită, mai multe.

Câştigătorul a făcut iar un truc surprinzător care n-avea cum să nu uimească. Suntem atât de supăraţi pe natura noastră umană, limitată, nu tu puteri supranaturale, nu tu cititul minţilor, zburatul, trecutul prin pereţi, incendierea cu privirea, încât sângele nostru dă pe răscoale când ni se dă măcar iluzia că super-oamenii circulă liberi printre noi. Putem să punem mâna pe ei, să le dăm like la pagina de facebook şi să-i votăm, îmbogăţindu-i şi pe ei şi pe protv şi pe cosmote. Au şi ei, ca şi noi, două mâini şi două picioare. Şi ce-or mai avea. Şi asta ne dă speranţa că, undeva în noi, zace sămânţa de supraom. Sigur, ne e prea lene să săpăm după ea, dar măcar putem să ne vedem liniştiţi de vieţile noastre mediocre, ştiind că iată, se poate! Apropo, câţi copii credeţi că ar vrea să fie Harry Potter şi câţi… Leonardo da Vinci? Sau Mihai Viteazul. Sau Marie Curie. Asta presupunând că mai sunt copii care ştiu cine-s ăştia din urmă.

Acum, dacă-i s-o spunem pe aia bună, dintre concurenţii ajunşi în finală pe bază de minte, puştiul cu cubul ar fi meritat mai mult să câştige, pentru că ce-a făcut el chiar nu-i la îndemâna oricui, şi nici nu se poate învăţa din cărţi sau trăgând cu ochiul pe youtube. Mai ales când trebuie să performezi udat cu stropitoarea, asurzit cu talgerele, plimbat cu scaunul şi acoperit cu fulgi. Eu unul nu sunt în stare să scriu o amărâtă de postare pentru blog când vecinul de sus foloseşte cu generozitate bormaşina. Dar divaghez, nu e vorba aici despre mine, să revin. Nu se bazează pe neatenţia noastră, pe lăcaşuri secrete sau pe unelte calpe. Ci pe dexteritate, concentrare, foarte multă practică şi capacitatea de a reţine şi aplica algoritmi complicaţi. Talent? Nu ştiu. Dacă ar fi să rămânem la semnificaţia cuvântului, cel care l-a ilustrat cel mai bine (din cei trei, să ne-nţelegem) e roboţelul-dansator.

Dar, după cum spuneam, ca să ştergem ruşinea de anul trecut, acum deznodământul trebuia să fie pe bază de creier. Eu, unul, m-am simţit uşor jenat de cât de uşor m-am lăsat păcălit de trucurile “mentalistului”. Asta, desigur, după ce am citit undeva cum le-a făcut :) Aşa că n-o să spun nimănui că, în bezna neştiinţei mele, mi-a dat fiori de fiecare dată.

Categorii: viaţa cetăţii
 
      Ţi-a plăcut?
Şi împarte cu prietenii tăi! Facebooktwitter

Vrei să fii informat rapid despre noile postări de pe blog? Simplu! Abonează-te la newsletter!
  •  

    Ai un comentariu de făcut? Be my guest!

    Nu voi aproba apariţia comentariilor nelegate de subiectul postării, fără logică, fără argumente, emanaţie a vreunui talibanism, indiferent de tabără, cu invective, indiferent de destinatar. Și, desigur, nici pe a celor care nu respectă regulile de bun-simţ, decenţă şi corectitudine, ale unei comunicări dintre oaspete (tu) şi gazdă (eu)!


    Dacă ai cont de Facebook, poți comenta în acest box. Dacă nu, ai altă opțiune mai jos:

    [fbcomments]

    Dacă nu ai cont de Facebook, folosește acest formular:

    Leave a Reply to afi Cancel reply


    1. Sunt curios in cazul in care ai fi votat, ceva imi spune ca nu ai facut-o, cu cine ai fi votat dintre finalisti? Mie amestecul asta de mere cu pere, fructe cultivate cu fructe de padure nu-mi place. Dansul e dans, muzica e muzica samd. E notabil ca totusi mai intalnim formatii de muzica populara, formatii corale … in ce priveste finalistii ai dreptate. Pe mine ma intriga lipsa totala de transparenta in privinta voturilor. Ce asa mare secret de stat este numarul apelurilor si sms-urilor?

      1. Dorin, eu as fi votat fie cu dansatorul (care a iesit al doilea), fie cu una din trupele de dansatori. Si nu spun voturile, casa nu se stie cati bani a castigat cosmote-ul din sms-uri. Ca ar reiesi ca ei castiga mult mai mult decat premiul pe care-l dau.

        1. Chiar crezi ca sunt asa multi romani care mai voteaza in astfel de emisiuni? Da, stiu – tu oarecum esti in interiorul lucrurilor astea – dar de cele mai multe ori am avut sentimentul ca nu prea se voteaza …
          Acum ce-i drept – conteaza emisiunea, cine o produce… mereu PRO-ul e cu un pas inaintea celorlalti (profesionisti).

          1. Da, cred ca sunt destui care voteaza. Nu am cifrele exacte, pentru ca sunt tinute secrete, din motivul pomenit in text.

    2. Recunosc ca nu am inteles cum actiona ‘mentalistul’, imi spunea sotul meu ca a vazut niste emisiuni pe discovery cu trucuri asemanatoare-o sa studiez eu problema alta data- insa mie mi-a placut f mult baiatul cu rubik-ul.